Dacă nu se găsește un consens în disputa dintre Sofia și Skopje, criza din UE declanșată recent de Ungaria și Polonia se va adânci și mai mult. Iar din această situație singura care va avea de câștigat nu poate fi decât Federația Rusă.
Rareori o țară a fost jucată într-un mod atât de urât, cum e Macedonia de Nord. Cea mai mare vină pentru aceasta o are Grecia, care încă din 1992 a împiedicat UE să recunoască noul stat, iar apoi a impus embargo.
La un moment dat, Atena a făcut un compromis și a recunoscut țara drept FYROM (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), dar după anul 2008 a continuat boicotul din cauza numelui, tocmai până în 2013, în pofida unei hotărâri a Curții Internaționale de Justiție de la Haga.
Prin pretenții istorice ridicole, Grecia a reușit să șantajeze Skopje pentru a schimba numele țării. Dar trenul spre extinderea estică a UE (2004-2007) plecase deja, iar macedonenii au rămas pe peron.
Neașteptatele pretenții ale bulgarilor
Și când acest sul de probleme a început să se desfacă, pe scenă au apărut bulgarii, foarte înțelegători până atunci, care, spre surprinderea tuturor, au prezentat și ei pretenții istorice ridicole.
Altfel, acordul, semnat în 1999 de Ivan Kostov și Liubcio Gheorghievski, precum și acordul din 2017, păreau să fi rezolvat toate problemele controversate. Sau aceste probleme au fost temporar neutralizate prin înființarea unei comisii istorice mixte.
Cu toate acestea, comisia nu a reușit să găsească soluții reciproc acceptabile pentru o serie de probleme, motiv pentru care în 2018-2019 disputa s-a mutat din nou la nivel politic.
De fapt, bulgarii sunt cei care au toate motivele posibile pentru a-și trata frații și surorile macedonene cu înțelegere. La urma urmei, strategia bulgară fatală din timpul Războiului între aliați a fost cea care a dus la pierderea Macedoniei Vardar și a Serbiei de Sud, scrie DNEVNIK.
Fantomele din istoria Balcanilor
Statul Bulgaria nu i-a tratat pe macedoneni „frățește”, nici în timpul celor două ocupații din timpul primului și mai ales al celui de-al doilea război mondial, nici când i-a predat evreii macedoneni Germaniei naziste.
În ianuarie 1992, Filip Dimitrov și Jelio Jelev au făcut ceea ce a fost cel mai corect: au fost primii care au recunoscut noul stat, pentru a asigura influența bulgară acolo, în pofida amintirilor dureroase ale macedonenilor înșiși. Exact acest succes este pus acum nesăbuit pe tapet.
Și acum, după 20 de ani de așteptat la coadă, macedonenii vor fi poticniți pe drumul către UE doar din cauza lui Goțe Delcev? Fantomele din istoria Balcanilor sunt oare nemuritoare? Și nu vom termina într-o zi cu circurile balcanice provinciale în fața provocărilor enorme ale lumii actuale?
Poziție insolvabilă
Bulgaria nu vede oare că își taie bucăți din propria carne? Ca urmare a manevrelor sale, Sofia s-a trezit într-o poziție internațională de nestăvilit din punct de vedere juridic. S-a izolat și și-a pierdut nu numai influența asupra Skopje, ci și încrederea tuturor țărilor balcanice și nu numai.
Să vedem care este realitatea. Un fost agent al Securității Statului bulgar, care a ajuns să devină liderul al uneia dintre micile formațiuni naționaliste, VMRO, precum și ministru al apărării, consideră că poate îl poate șantaja nu numai prim-ministrul bulgar Borisov, ci întreaga Europă.
Borisov pare dispus să facă compromisuri, dar nu i se poate opune fără a risca soarta propriului guvernul, care se află deja într-o situație periculoasă după luni de proteste de stradă. Printr-un truc procedural (pregătirea unor modificări constituționale complet inutile), Borisov tocmai ce reușise să câștige ceva timp până la alegerile parlamentare la termen de anul viitor.
Noi reguli pentru respectarea statului de drept
Cu toate acestea, Karakachanov pare să acționeze numai sub influența prejudecăților sale împotriva macedonenilor. Trecutul său de agent și colaborarea sa cu Volen Siderov și Ataka sugerează faptul că el face jocul Moscovei.
Și se întâlnește la Skopje cu reprezentanți ai VMRO-DPMNE, partidul care a pierdut ultimele alegeri în Macedonia. Partidul, în rândurile căruia există forțe pro-sârbe și, prin urmare, și pro-ruse. Partidul al cărui fost lider a fugit de urmărirea penală exact la Victor Orban.
În același timp, Karakachanov joacă și jocul adversarilor oricărei extinderi europene viitoare. Da, puțin probabil că Skopje îndeplinește criteriile de la Copenhaga. Dar în cazurile anterioare, astfel de omisiuni au fost iertate cu generozitate țărilor candidate – cu speranța disperată că vor recupera rămânerile în urmă odată ce vor fi acceptate.
UE a adoptat acum noi reguli pentru respectarea statului de drept, prin care trebuie să corecteze greșelile. Drept urmare, Skopje este supus unor cerințe mai mari decât candidații anteriori. Deși întârzierea nu a fost din vina Skopje.
Din punctul de vedere al dreptului internațional, pretențiile bulgare cu privire la limbă, identitate, istorie etc. sunt irelevante, ele constituie de fapt o imixtiune în treburile interne ale Skopje, deoarece pun sub semnul întrebării dreptul la autodeterminare. În ceea ce privește inviolabilitatea granițelor, aceasta a fost din nou garantată de modificările din Constituția macedoneană de la data de 2 decembrie 2018, potrivit cărora „Republica respectă suveranitatea, integritatea teritorială și independența politică a țărilor vecine”.
Macedonia nu este pregătită pentru UE? Aici Sofia trebuie să fie foarte atentă
În afară de asta, Sofia trebuie să fie atentă și cu privire la declarația sa că Macedonia nu este pregătită pentru negocieri cu UE. La urma urmei, problema respectării criteriilor de la Copenhaga poate fi adresată și Bulgariei – chiar dacă Bruxelles-ul a demonstrat până acum doar o mare înțelegere pentru țară. Spre deosebire de Consiliul Europei și Comisia de la Veneția.
Din punct de vedere politic, Skopje nu poate îndeplini cererilor bulgare, fără a renunța la identitatea și conștiința sa națională. Așa cum a spus odată fostul președinte Kiro Gligorov: „Macedonia este tot ce avem”.
Există o soluție de compromis care le va permite tuturor să își păstreze demnitatea.
După ce comisia mixtă s-a dovedit incapabilă să rezolve disputele istorice, acum comunitatea internațională poate propune ca ambele părți să prezinte problemele disputate unei comisii internaționale de istorici. Va face oare Sofia un pas înapoi? Cel puțin în plan financiar, Bulgaria nu își poate permite să supere Bruxellesul.
Și dacă Borisov nu vrea să piardă complet creditul de încredere (și mai ales beneficiile financiare), va trebui să scape de Karakachanov. Este puțin probabil ca oligarhii care beneficiază cel mai mult de ajutorul financiar european să admită tăierea banilor de la Bruxelles.
Iată de ce putem presupune că, dacă Patrioții Uniți părăsesc coaliția, în locul lor poate intra Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți. Desigur, dacă Dogan nu alege să îndeplinească dorința Moscovei de a-l da jos pe Borisov. În caz contrar, se poate ajunge la alegeri anticipate.
UE trebuie să taie nodul gordian
Dacă nu se găsește un consens în disputa dintre Sofia și Skopje, criza din UE declanșată recent de Ungaria și Polonia se va adânci și mai mult. Deci Uniunea Europeană trebuie să găsească o modalitate de a tăia nodul gordian, pentru că altfel va deveni incapabilă să mai acționeze.
Și dacă guvernul lui Zaev de la Skopje nu va înregistra succese pe calea aderării la UE, propria soartă îi va fi amenințată. Nimeni nu poate prevedea care va fi reacția albanezilor, cu atât mai puțin dacă Albania va reuși în negocierile cu UE.
Dacă nu se ajunge la un acord, vor apărea numeroase instabilități noi în regiune, iar câștigătoare va fi în cele din urmă Rusia – la fel cum s-a întâmplat în Armenia.