José Manuel Barroso pledează pentru o uniune economică, care, aşa cum o vede el, ar putea însemna limitarea controlului statelor membre asupra bugetelor. Evident, multe state din Uniunea Europeană nu doresc ca alţii să decidă pe banii lor.
Replica lui Barroso este mai mult decât clară: „Guvernele trebuie să aibă curajul de a spune dacă vor o economie economică, pentru că dacă nu vor va trebui să uităm de uniunea monetară”.
Problema este că nici propunerea făcută, nici sacrificiile bugetare nu sunt pe placul unei majorităţi, întrucât ar fi vorba de o supraveghere a bugetelor şi acordarea de sancţiuni, în cazul în care s-ar forma această uniune economică pe care o vor José Manuel Barroso şi comisarul Olli Rehn, acesta din urmă fiind de părere că o astfel de uniune ar fi un pas important spre „guvernarea economică”, expresie care se regăseşte şi în Tratatul de la Maastricht din 1992.
„O armată europeană comună”
„Avem o monedă comună, însă nu avem o uniune economică şi politică”, a afirmat şi Angela Merkel, apreciind însă că va veni o zi când „toate statele membre ale Uniunii Europene vor avea euro drept monedă de plată”. Cancelarul, care a primit, în 2008, premiul Charlemagne pentru angajamentul său în favoarea Europei, şi-a exprimat speranţa că UE progresa şi pe alte planuri, evocând, cu titlul de exemplu, „o armată europeană comună”.
Problema este că, pentru Germania, ideea controlului exterior al bugetului este ca o bombă cu explozie întârziată, care, dacă s-ar afla în faţa faptului împlinit, nu ar accepta acest lucru.
