A fost a doua operaţiune de acest fel desfăşurată împotriva unor miliţii pro-iraniene din Siria de către Statele Unite de când Joe Biden s-a instalat la Casa Albă în ianuarie. O lovitură în estul Siriei a ucis în februarie peste 20 de luptători.

Joe Biden a comandat atacuri

”Ţintele au fost selecţionate, deoarece aceste instalaţii sunt utilizate de miliţii susţinute de Iran care sunt implicate în atacuri cu aeronave fără pilot (UAV, drone) împotriva personalului şi instalaţiilor americane din Irak”, a spus purtătorul de cuvânt al Pentagonului

Dar, arată o analiză Msnbc, dacă orice altă țară din lume ar fi tras rachete în afara granițelor sale, ar fi creat o criză uriașă. Nu este și cazul SUA.

Nu este cea mai bună cale pentru o țară de a rezolva conflicte, în special nu pentru cea mai puternică țară din lume, care susține puterea democrației. Guvernului SUA i se permite practic să efectueze operațiuni militare pe pilot automat, fără cea mai mică supraveghere și responsabilitate.

Congresul a vrut să stopeze Casa Albă

Și, în timp ce Congresul încearcă să reducă drastic capacitatea Casei Albe de a desfășura „războaie private”, nu există niciun semn că puterea executivă e dispusă să demonteze sistemul care a făcut din aceste atacuri o afacere.

Atacurile aeriene au vizat „facilitățile utilizate de grupările susținute de Iran în regiunea de frontieră Irak-Siria”, a declarat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby.

O explicație care nu răspunde însă la o întrebare crucială: Cum se face că administrația Biden are autoritatea de a lovi alte state cu rachete fără să existe o dezbatere în Congres sau în rândul americanilor?

Kirby a oferit două justificări în cazul legalității atacurilor. „Ca o chestiune de drept internațional, SUA au acționat în conformitate cu dreptul lor de autoapărare. Ca o chestiune de drept intern, președintele a decis această acțiune în conformitate cu autoritatea conferită lui de Articolul II, de a proteja personalul SUA din Irak”.

Este adevărat că, în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU, statele au dreptul să se protejeze împotriva agresiunii. De asemenea, scrie MSnbc, e adevărat că milițiile vizate ar fi folosit drone mici care transportau explozivi pentru a ataca bazele din Irak, inclusiv unele în care operează forțele SUA.

Dar aici se află adevărata problemă. În primul rând, în timp ce art. 51 a fost o justificare din partea SUA pentru atacurile sale militare, este discutabil dacă au fost menite să protejeze trupele din străinătate. În al doilea rând, nu avusese loc niciun atac anti american când a fost lansată lovitura de „autoapărare”. Cu toate acestea, milițiile în cauză au lansat un atac, în semn de represalii, împotriva forțelor americane din Siria.

În ciuda loviturilor aeriene care au avut loc în Irak și Siria, administrația Biden nici măcar nu s-a deranjat să citeze Autorizația de utilizare a forței militare (AUMF) din 2002 ca fiind cea care i-a permis să lanseze atacurile. Oare știe administrația Biden că AUMF urmează să expire, deci își bazează operațiunile militare pe o justificare care nu va mai fi în următoarele câteva luni?

Și mai deranjantă este apărarea juridică internă pe care administrația Biden a oferit-o pentru acțiunile sale. Congresul nu a autorizat niciun fel de campanie militară împotriva milițiilor vizate de Casa Albă. Nici măcar nu a oferit o autorizație care să facă acest atac conform cu legislația internă.

După cum am văzut în epoca Trump, nu e deloc reconfortant când un președinte își bazează justificarea pe ceva vag în temeiul articolului II. Președintele nu ar trebui să aibă această lejeritate de a lansa un atac militar peste hotare.