Să nădăjduim că Biden și Zelenski vor triumfa, pentru că potențialul plan C al lui Putin este cu adevărat înfricoșător, iar un posibil plan D un coșmar, susține Thomas L. Friedman, în articolul de fond din The New York Times.

Experiența observării atente a modului în care Putin a acționat în Orientul Mijlociu ne poate conduce la ideea că Putin, după ce și-a dat seama că planul A a eșuat (speranța că armata rusă va mărșălui în Ucraina, că va decapita conducerea „nazistă” și că va arunca țara în mod pașnic, în brațele Rusiei) a trecut la planul B.

The Times a raportat că „războiul din Ucraina a ajuns într-un impas după mai bine de trei săptămâni de lupte, Rusia obținând doar câștiguri marginale și țintind din ce în ce mai mult civilii, potrivit analiștilor și oficialilor americani.

„Forțele ucrainene au învins armata rusă în acest război”, a proclamat Institutul pentru Studiul Războiului, un institut de cercetare din Washington. „Rușii nu au forța de muncă sau echipamentul pentru a pune mâna pe Kiev sau pe alte orașe mari precum Harkov și Odesa”, a concluzionat studiul.

Planul B al lui Putin se derulează așa cum a dorit

Planul B este că armata rusă trage în mod deliberat asupra civililor ucraineni, blocurilor, spitalelor și chiar a adăposturilor. Toate acestea s-au întâmplat în ultimele săptămâni, pentru a-i face pe ucraineni să-și părăsească casele, creând un flux masiv de refugiați. O criză în interiorul Ucrainei și, chiar mai important, o criză masivă a refugiaților în interiorul statelor NATO.

Putin, probabil, se gândește că, dacă nu poate ocupa și deține toată Ucraina prin mijloace militare și nu-și poate impune condițiile de pace, cel mai bun lucru care-l poate face este să împingă 5 sau 10 milioane de refugiați ucraineni, în special femei, copii și bătrâni, în Polonia, Ungaria și Europa de Vest.

De ce? Pentru a crea o povară socială și economică atât de mare asupra lor, încât aceste state NATO îl vor presa în cele din urmă pe Zelenski să accepte orice condiții pe care Putin le pune pentru a opri războiul.

Putin mai crede că, deși acest plan implică comiterea unor crime de război, care l-ar putea transforma într-un paria permanent, nevoia de petrol, gaze și grâu din Rusia precum și ajutorul Rusiei în abordarea unor probleme regionale, precum acordul nuclear iminent cu Iranul, în cele din urmă Occidentul ar fi nevoit să facă din nou afaceri cu „Bad Boy Putin”, așa cum a făcut-o întotdeauna.

Deocamdată, Planul B al lui Putin pare să se deruleze așa cum și-a dorit. Agenția de presă France-Presse a informat că „peste 3,3 milioane de refugiați au părăsit Ucraina de la începutul războiului, fiind cea mai mare criză a refugiaților din Europa, de după al Doilea Război Mondial. Alte 6,5 milioane de oameni sunt strămutate în interiorul țării.”

Planul A al lui Zelenski

Totuși, planul B al lui Putin se izbește de planurile A ale lui Biden și Zelenski. Planul A al lui Zelenski, care pare că se desfășoară chiar mai bine decât a sperat, este de a lupta cu armata rusă, pe teren, și de a-l forța pe Putin să-i accepte termenii pentru un acord de pace.

Cu toate vărsările de sânge și bombardamentele barbare ale forțelor ruse, Zelenski continuă – cu înțelepciune – să creadă în soluția diplomatică, făcând eforturi pentru a continua negocieirile cu Putin.

Planul A al lui Biden

Planul A al lui Biden a fost acela de a impune Rusiei sancțiuni economice, așa cum nu au mai fost impuse niciodată până acum de Occident, cu scopul de a măcina economia Rusiei.

Strategia lui Biden, care a implicat și trimiterea de arme către ucraineni pentru a face presiuni militare asupra Rusiei, reușește asta. Și dă roade mai mult decât se aștepta Biden, deoarece a fost dublat de sute de companii străine care operează în Rusia și care și-au suspendat toate operațiunile în această țară.

Fabricile rusești sunt acum nevoite să se închidă pentru că nu pot obține microcipuri și alte materii prime de care au nevoie. Călătoriile aeriene către și din Rusia sunt reduse deoarece multe dintre avioanele sale comerciale erau de fapt deținute de companii de leasing irlandeze, iar Airbus și Boeing nu le vor deservi pe cele pe care le deține Rusia.

„Mai mult de jumătate din bunurile și serviciile care ajung în Rusia provin din 46 sau mai multe țări care au impus sancțiuni sau restricții comerciale”, a relatat The Washington Post.

Întrebarea momentului este însă dacă presiunea asupra țărilor NATO, în urma milioanelor de refugiați pe care i-a creat mașinăria de război a lui Putin, va avea câștig de cauză în fața presiunii asupra armatei sale, tot mai împotmolită în Ucraina, și a economiei Rusiei, care se scufundă de la o zi la alta.

Răspunsul la această întrebare ar trebui să determine când și cum se termină acest război: dacă va exista un învingător și un învins clar sau vom avea parte de un compromis murdar, înclinat în favoarea sau împotriva lui Putin.

Planul C și terifiantul plan D: prima bombă nucleară de după Nagasaki

S-ar putea ca Putin să nu tolereze niciun fel de remiză sau un compromis murdar. Și nici orice altceva decât o victorie totală, care ar fi o umilință ce i-ar submina controlul autoritar asupra țării. În acest caz, ar putea opta pentru un plan C, care, presupun, ar implica atacuri aeriene sau cu rachete asupra liniilor militare de aprovizionare ucrainene, dincolo de granița Poloniei.

Polonia este membră NATO și orice atac asupra teritoriului său ar însemna ca fiecare membru al alianței să sară în apărarea Poloniei. Putin poate crede că dacă poate forța asta, iar unii membri NATO nu vor dori să ia parte la apărarea Poloniei, alianța s-ar putea scinda.

Ar declanșa cu siguranță dezbateri aprinse în fiecare țară NATO, în special în Statele Unite, despre implicarea directă într-un potențial al Treilea Război Mondial cu Rusia.

Indiferent de ce s-ar întâmpla în Ucraina, dacă Putin va putea să provoace o fisură în NATO, aceasta ar fi o realizare care ar putea masca toate celelalte pierderi ale sale.

Dacă planurile A, B și C eșuează, mă tem că Putin ar putea să se transforme într-un animal încolțit și ar putea opta pentru planul D: fie lansarea de arme chimice, fie prima bombă nucleară de după Nagasaki.