Silviu Prigoană m-a motivat să trăiesc
Însă am avut mai multe convorbiri telefonice sincere cu el, precum și implicarea amândurora în salvarea unor semeni. Silviu Prigoană m-a motivat să trăiesc, notează Simona Ionescu într-un articol realizat pentru EVZ.
În anul 2017, când am avut de trecut un hop greu de sănătate, unul dintre oamenii la care m-am gândit ca la un exemplu de maximă voință a fost Silviu Prigoană. Omul rămas fără un picior în urma unui accident groaznic de muncă.
I-a fost sfârtecat într-o făbricuță din Turda, orașul său natal. Avea doi băieți mici de crescut, copii rămași fără mama care a decedat în urma unei boli incurabile la vremea aceea. Mi-a povestit că i-a trebuit multă voință ca să se ridice din starea de infirm, să accepte proteza și să învețe să meargă cu ea.
În 2017 mi-am zis: Dacă Silviu Prigoană a reușit să trăiască o viață de om normal, o să reușesc și eu!
Prigoană, un ardelean milionar în București
Da, ardeleanul care a început o afacere cu gunoaie la Gherla și Cluj, ajuns milionar la București a reușit, iar lumea nu a aflat decât când a vrut el să se afle că îi lipsește piciorul. Era deja vedetă media, căsătorit și divorțat de câteva ori de Adriana Bahmuțeanu.
Între 2006 și 2010 s-au petrecut multe episoade tumultoase în cuplu. Au fost angrenați și cei doi băieți mai mari ai lui Prigoană: Honorius și Silvius, transformați în „beizadelele lui Prigoană”, ca să fie atrăgători pentru titlurile presei mondene.
Erau, de fapt, doi puști, unul în primii ani de studenție, celălalt, încă minor, elev la un colegiu american. Tatăl nu le plătea decât școala, iar pentru nevoile lor, frații Prigoană munceau în fast-food-uri sau în alte companii micuțe.
Datorită informațiilor obținute de două ziariste profesioniste, foarte corecte în evaluarea situațiilor și fără a înclina balanța – Mirela Dinică și Cristina Marcu – am fost mereu la curent cu ce se petrecea în mod real în familia Silviu Prigoană – Adriana Bahmuțeanu. De aceea textele publicate în Click! și Adevărul n-au derapat spre showbiz.
Relația cu Adriana Bahmuțeanu
Apoi, multe lucruri mi-au fost confirmate, cu discreție, chiar de Silviu Prigoană. „Doamnă, eu sunt un ardelean, cu altă educație, nu-mi place să fiu maimuța pusă în geam. O iubesc pe Adriana, nu mă pot desprinde, e mereu lângă mine, iar eu sunt un om foarte ocupat, de aceea am acceptat mereu împăcările propuse de ea”, mi-a spus într-una din trecutele convorbiri legate de circul cu divorțurile și recăsătoriile lor.
Dincolo că o iubea cu năbădăi pe Adriana, afaceristul îi recunoștea talentul de om angrenat în show-uri tv. Îl deranja doar că show-ul ei se mutase în familia lor, expunându-i și copiii. Iar la un moment dat, vraja s-a rupt, iar Adriana a plecat definitiv din viața lor.
Tatăl a câștigat și custodia băieților avuți cu Bahmu, așa cum se știe. Păcat că ea nu a avut răbdare și a declanșat, la câteva ore de la moartea fostului soț, un adevărat circ mediatic, cu pichetat casa lui Prigoană și sunat la Poliție că nu i se dă voie să-și vadă copiii.
Știa că își va putea vedea băieții, ca singurul părinte în viață, doar că în ziua șocului produs brusc, copiii aveau nevoie de evaluarea unui psiholog, de atenuarea veștii privind moartea tatălui iubit.
Prigoană a ajutat pe mulți, dar discret
A dat bani, a ajutat cu multă discreție.
Omul de afaceri Silviu Prigoană a fost mereu prezent în viața comunității atunci când i s-a cerut. A ajutat cu multă discreție oameni aflați în nevoi.
L-am sunat pentru o donație făcută unui copil cu cancer osos, în vremea când am creat o campanie umanitară –„Din inimă pentru copii”. Prigoană își crease o firmă care producea sau importa proteze. Inclusiv oculare. A ajutat doi copii, dar și un bărbat care, la rândul lui, ajutase la salvarea mai multor micuți bolnavi.
M-a rugat să nu-l menționez niciodată pentru faptele bune căci era „un gest prea intim”, nu-l vroia cunoscut lângă știrile lansate de Adriana despre „menajera amantă”, despre bruneta și vulcanica Andreea Tonciu, despre băieții lui numiți „beizadele”.
Acesta a fost Silviu Prigoană în intimitatea lui . Un om care și-a purtat casa în spate ca un melc și a lăsat în urma sa o amprentă puternică, despre care ar fi vrut ca mulți să-i înțeleagă sensul din puținele lui explicații neîncărcate de nebunia lui excentrică pe care o afișa.