Politica românească rămâne la nivelul de copil râzgâiat în problema Schengen. De genul „dacă voi nu vreți să vă jucați cu noi, atunci nici noi nu mai vrem“. Sau, mai degrabă, ca pe prietenii de la țară, care vor să se joace fotbal cu restul lumii, dar refuză să renunțe la faulturi grosolane sau minciuni. Și după ce nu sunt primiți, declară cu patos că nici nu au nevoie, se pot juca singuri. Eventual, cu vecinii bulgari, care tot vor să „divorțeze“ de noi în problema Schengen, dar nu primesc aprobarea de la tribunalul UE. Este incredibil, totuși, că după 23 de ani de democrație „originală“ și după șase ani de țară UE, clasa politică tot nu reușește să treacă pestre frustrări și peste reacții de țață țâfnoasă. Ne mirăm foarte tare că statele care ne refuză intrarea ne consideră incapabili de a face față rigorilor de graniță Schengen. Dar am uitat că doar după primul refuz au început să apară arestările din vămi. Ne mirăm de parcă nu știm șituația (încă prezentă) a vămilor și a vameșilor, situații care au intrat în folclor prin bancuri. Eventual sperăm că vesticii nu înțeleg românește.
Ne supărăm pe UE când pomenește de corupție și arătăm cum corupția este prezentă și la ei. Adevărat că este și la ei, dar doar dacă vorbim de corupția (sau pseudocorupția) de la nivel înalt. Dar pe noi ne omoară corupția mică, șpaga zilnică, mărunțișurile care, adunate, înseamnă foarte mult și care nu există în nicio țară civilizată. Evaziune fiscală de nivelul milioanelor de euro sau mai mult există și la ei, dar nu și evaziune la nivelul IMM-urilor. Inspectorii lor fiscali nu iau șpagă, dar nici firmele lor mici și mijlocii nu au nevoie de evaziune ca să nu dea faliment. Așa cum nici în spitalele lor nu există noțiunea de șpagă, dar nici cea de cumpărat medicamente și pansamente de către pacientul internat.
Criza economică și, mai ales, criza șomajului au modificat semnificativ percepția celor din statele bogate față de noi și bulgari. Nu trebuie să umblăm cu capul în pământ, dar nici nu este cazul să uităm la ce nivel ne aflăm. Noi avem nevoie de Schengen pentru eficientizarea transporturilor internaționale, nu ei. Dar între timp, contrabanda cu țigări, spre exemplu, din țări non-UE a ajuns la peste 15% din piața totală, o evaziune de 100 milioane euro. Țigări care intră în țară prin vămile care ar trebui să fie Schengen și sunt vândute la colț de stradă, de multe ori chiar lângă polițistul local.
