Te ajută să slăbeşti, să te laşi de fumat şi să performezi la birou. Sună prea frumos pentru a fi adevărat? Practicanţii yoga spun că, dacă intri în rândul lor, poţi să le ai pe toate.

Andreea S., manager în cadrul departamentului de vânzări al uneia dintre marile companii de IT autohtone, are o pasiune complet diferită de profilul slujbei: de două-trei ori pe lună se retrage, timp de două ore, în „lumea ei“- sau, cu alte cuvinte, într-o sală de yoga. Nu vrea să-şi dea numele întreg, în ideea că „la noi, yoga e percepută mai degrabă ca o meteahnă a unor ciudaţi“ şi aproape se scuză că ea a deprins obiceiul cât timp a studiat în SUA, unde yoga este un fel de a doua religie. Mai nou, îşi caută un instructor serios, după ce sala pe care o frecventa s-a închis, în urmă cu două luni.

„Din păcate, nu mai avem yoga în lista noastră de servicii“, spun reprezentanţii Palm Saloon, clubul care se bucura de cea mai mare popularitate în rândul practicanţilor de yoga din Bucureşti. Un alt club care oferea acest tip de cursuri, Life Gym, de această dată din Sibiu, şi-a închis şi el porţile. Mai bine o duce clubul sportiv Elle’s. „În medie, lunar, avem cam 60 de persoane care practică acest tip de sport“, spune Elena Sofronie, proprietara firmei. Îi trec pragul „cursanţii din diverse clase sociale, de la vânzători la contabili, economişti, avocaţi, profesori, medici, diplomaţi. În cazul celor cu funcţii de conducere, deci şi cu responsabilităţi, stresul zilnic îşi spune cuvântul, iar corpul lor are mult de suferit, iar noi ne ocupăm de asta.“
În România, popularitatea redusă a practicilor yoga are, în mare, două cauze: lipsa de tradiţie, întrucât regimul comunist le-a interzis cu desăvârşire în ultimii ani de existenţă, şi percepţia negativă creată de gruparea MISA.

Între chakre şi eliminarea grăsimilor

În Occident, în schimb, procedura este extrem de populară, în ultimul deceniu numărul practicanţilor dublându-se, până în jurul cifrei de 150 de milioane. Este, poate, chiar prea populară. De pildă, există acum săli de yoga pentru copii cu vârste cuprinse între trei şi şapte ani, dar şi pentru câini şi papagali, iar pe piaţă există câteva zeci de mii de cărţi pe această temă, printre care, de exemplu, una intitulată „Ghidul Yoga pentru cei cu IQ redus“.

„Occidentul înţelege, în mod eronat, că practica yoga s-ar rezuma la exerciţii fizice şi de respiraţie, dar, de fapt, acestea fac parte doar din etapele de pregătire din yoga clasică“, spune Mihaela Bălăşescu, preşedintele Asociaţiei Sahaja Yoga, una dintre cele mai populare ramuri practicate în România. Ca dovadă, „la cursurile de iniţiere pe care le organizăm în aproximativ 35 de centre din ţară vin, în medie, trei-patru sute de persoane, lunar“. Rămân, apoi, în general, o perioadă de şase luni-un an. „Îi atrage starea pe care o obţin de la prima şedinţă. Ulterior, foarte mulţi constată că îşi schimbă fundamental priorităţile, iar multi alţii rămân fideli acestor practici după ce remarcă ameliorarea problemelor de sănătate sau emoţionale sau reuşesc să renunţe la fumat“, explică Mihaela Bălăşescu. Ar mai fi însă un punct de atracţie, unul mult mai prozaic: potrivit reprezentantei Sahaja Yoga, „nu se percepe nicio taxă de participare la cursuri, asociaţia suportând costul chiriei sălilor şi orice alte cheltuieli“.

40 de lei este, în general, taxa de intrare la un curs de yoga în sălile din România

 O industrie de 8 mld. usd

Valoare Înţeleasă în India ca o formă superioară de meditaţie, yoga este percepută în Occident mai degrabă ca un cumul de exerciţii de fitness. La nivel global, această veritabilă industrie valorează circa opt miliarde de dolari, după cum arată un studiu realizat în 2007.

Avantaje Instructorii de yoga, în înţelesul său de sport, promit că exerciţiile ajută la tonifierea organismului şi la creşterea uimitoare a flexibilităţii. Apoi, contribuie semnificativ la ameliorarea anumitor boli şi induce o stare de relaxare asemănătoare celei obţinute în urma unui masaj.

Reticenţă În lume, doar 23% din prac­­ticanţii de yoga

Sunt bărbaţi, arată un studiu al Yoga Journal. Principalele motive sunt, potrivit aceluiaşi sondaj, teama de a nu se face de râs la cursuri (34%) şi interesul scăzut pentru aspectul  „spiritual“ al acestor practici (31%).