Producătorul român de automobile a obţinut în 2008 o marjă operaţională de cinci ori mai mare decât cea a grupului din care face parte, dovedind astfel că şi-ar putea permite anumite reduceri de preţ.
De ani buni, Automobile Dacia obţine cea mai ridicată rată de profit operaţional în cadrul grupului din care face parte. Încă din primul an în care a obţinut profit, 2005, compania autohtonă a demonstrat că, graţie costurilor de producţie reduse, poate influenţa pozitiv bilanţul grupului francez. Cea mai recentă dovadă este marja de 3,4% obţinută de Dacia anul trecut, de cinci ori mai mare decât cea a Renault, care a reuşit cu greu să posteze 0,6% în dreptul aceluiaşi indicator. Mai exact, diferenţa dintre preţul de vânzare al produselor Dacia şi costul acestora a fost, anul trecut, de peste 3%, după ce în 2007 depăşise 8%. În acelaşi timp, Renault a raportat diferenţe de 0,6% şi, respectiv, 3,3%. Acesta este şi motivul pentru care Patrick Pelata, directorul operaţional al grupului Renault, declara la începutul acestui an: „vedem în programul Logan o oază de linişte şi credem că va depăşi bine criza“.
Cauza reculului
Scăderea marjei operaţionale s-a produs în opinia directorului general Automobile Dacia, François Fourmont, într-un anumit context: „Există trei motive care au generat scăderea marjei operaţionale faţă de 2007. Este vorba despre grevele care ne-au costat circa 13 milioane de euro, apoi a fost creşterea preţului materiilor prime, în special la petrol şi oţel. Al treilea element este, desigur, scăderea vânzărilor din ultimul trimestru al lui 2008. Am produs mai puţin, am avut şi câteva săptămâni în care nu am produs nimic, şi toate astea au dus, evident, la acest rezultat mai slab“. Faptul că marja Dacia a scăzut nu înseamnă că producătorul o duce rău. Procentele în plus faţă de rezultatul Renault arată destul de clar faptul că firma din Mioveni ar fi putut folosi în ultimii cinci ani sume importante pentru reduceri de preţ sau pentru alte activităţi destinate creşterii vânzărilor, rămânând totuşi în linie cu rezultatul grupului-mamă. Numai pentru anul trecut, spre exemplu, circa 2,8% din preţul unui Logan putea fi oferit ca bonus clienţilor, fără ca francezii să poată spune că Dacia este mai puţin performantă financiar decât restul activităţilor grupului. Dacă ne referim la anul 2007, avantajul pe care Dacia îl putea oferi clienţilor putea fi chiar mai mare, ajungând la 4%-5%.
De ce nu au redus oficialii Dacia preţurile? Conform lui François Fourmont, pentru că au considerat mai important să utilizeze câştigurile de productivitate „pentru a îmbunătăţi prestaţiile vehiculelor: am introdus în serie pe toată gama noastră sistemul ABS, am lansat versiunile restilizate ale modelelor Logan berlină şi Logan MCV, am extins garanţia de la 18 la 36 de luni, şi toate acestea fără a majora preţurile timp de doi ani şi jumătate“.
În schimb, oficialii Automobile Dacia au declarat că, odată cu programul „Rabla“, vor începe o campanie prin care dublează suma oferită de Guvern pentru casarea unui vehicul mai vechi de zece ani.
Profitul nu acoperă încă pierderile acumulate
Conform rezultatelor financiare pentru 2008, date publicităţii la sfârşitul săptămânii trecute, constructorul auto a realizat un profit de 60 de milioane de euro, cu mult mai mic, e drept, decât cel din 2007, care atinsese valoarea de 132 de milioane. 2008 este al patrulea an consecutiv în care Dacia a reuşit să obţină profit, după ce între momentul achiziţionării de către Renault şi primul an profitabil, 2005, pierderile acumulate se ridicaseră la 363 de milioane de euro. Practic, la finalul lui 2008, constructorului auto îi mai erau necesare circa 13 milioane de euro pentru a putea compensa pierderile iniţiale.
Cu toate acestea, nimic din profit nu a fost returnat proprietarului francez, ci a fost utilizat, conform lui François Fourmont, pentru activităţile din România.
Banii trag la alţi bani
În ciuda faptului că este o companie profitabilă, mai performantă chiar decât grupul din care face parte, Automobile Dacia cere acum ajutor statului român. Atât în privinţa stimulării pieţei de desfacere, cât şi direct, prin sume destinate investiţiilor proprii. Semnalele de alarmă trase de la Piteşti – pentru demararea programului „Rabla“ şi a menţinerii taxei de poluare la un nivel care să oprească avalanşa de maşini foarte vechi – au avut deja ecou în deciziile Guvernului. O altă solicitare, mai greu de rezolvat, este cea legată de relaxarea creditării, astfel încât clienţii să se poată finanţa pentru a achiziţiona maşini. Peste toate acestea, Renault România a solicitat autorităţilor române ajutoare de stat de aproape 70 milioane euro, precum şi o garanţie de 100 milioane euro pentru un împrumut de la BEI.
Aceste cerinţe sunt justificate, conform oficialilor Dacia, de legislaţia europeană care permite astfel de măsuri cu condiţia ca acestea să ducă la crearea unor noi locuri de muncă şi prin faptul că „Renault a investit în România 1,5 miliarde de euro, în timp ce valoarea totală a subvenţiilor, ajutoarelor, sub orice formă, primite din partea statului român, se ridică undeva la 75 – 78 milioane de euro“. Nu trebuie uitat nici faptul că Ford, un constructor care nici nu a apucat încă să producă la Craiova, primeşte între 2008 şi 2012 un ajutor de stat de 143 de milioane de euro, pe lângă care a solicitat şi garantarea unui împrumut de 400 de milioane de euro.
În marşarier, pentru prima dată după patru ani
După ce afacerile Automobile Dacia au progresat continuu din 2005 încoace, profitul companiei a intrat anul trecut pe o pantă descendentă, revenind aproape de valoarea din primul an cu rezultat pozitiv.
Mai profitabilă decât compania-mamă
Faptul că în ultimii ani marja operaţională a Dacia a fost constant mai mare decât cea a grupului din care face parte, Renault, este recunoscut şi de oficialii de la Paris.
