Se întåmplă să revenim la anul 1856, cånd Valahia şi Moldova au intrat sub un protectorat politic şi economic european, cu sprijinul căruia au demarat multe dintre afacerile de succes de mai tårziu.
Un alt tip de afacere de succes, demarată la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost cea a întreprinzătorului librar Ion V. Socec. Şi nu era uşor, deoarece limba romånă nu era pe deplin ancorată în alfabetul latin, iar mulţi iubitori de carte nu prea erau. Ba mai mult, se scria amestecat în caractere chirilice şi latine deopotrivă, fapt care îngreuna citirea. Limba scrisă a trecut prin serioase transformări în decursul secolului al XIX-lea, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Ion V. Socec să prospere. A dat o mare atenţie şi cărţilor de popularizare, mai ieftine, precum şi albumelor elegante, care oferă şi astăzi motive de måndrie oricărui iubitor de carte, mai mult sau mai puţin colecţionar de carte rară.
Aşadar, anul 1856 este punctul de plecare al uneia dintre cele mai mari investiţii industriale din Bucureştiul de odinioară: Casa de editură Socec & Co. Ion V. Socec a fost şi unul dintre cei mai activi membri ai Camerei de Comerţ, din care a făcut parte încă de la înfiinţarea acesteia (1864). În 1871, Casa Socec şi-a înfiinţat şi o tipografie, apoi o fabrică de cartonaje, o litografie, zincografie, ajungånd astfel în 1907 prima instituţie de arte grafice şi prima librărie din ţară. Casa condusă de fraţii Ion şi Emil Socec a fost transformată în anul 1905 în societate pe acţiuni. Alături de fabrica de pe strada Berzei, Casa Socec mai avea o bibliotecă pe strada Enei şi un impunător sediu pe Calea Victoriei, colţ cu strada Domniţa Anastasia, o parte din stradă numindu-se mai tårziu Lipscanii Noi. Pe locul Casei Socec a fost amenajat, după 1945, magazinul Victoria.
