Dan Andronic: Ce zic americanii? Întrebarea fierbinte a alegerilor prezidențiale
Cele mai dure ordine executive semnate de Donald Trump vizează stoparea programelor federale de tip DEI (Diversity, Equity, and Inclusion), înrolarea recruților transexuali, deportarea imigranților și folosirea majorării taxelor vamale ca mijloc de presiune asupra statelor care nu acceptă, retragerea din Acordul de la Paris privind clima și din Organizația Mondială a Sănătății, recunoașterea a doar două sexe: masculin și feminin. Plus multe altele care vin să pună în practică promisiunile din timpul campaniei electorale. Este un exemplu seducător privind modul în care poți exercita puterea la nivel mondial. Devine un exemplu de lider politic pentru toți cei care vor să schimbe un model de societate, rapid.
Nici România nu face excepție. Într-un aranjament tragic-comic, marcați de rezultatele ultimelor alegeri, majoritatea clasei politice se declară “suveranistă”. Suveranismul a devenit un termen prin care fiecare înțelege ce vrea și cât poate, dar în esență el poate fi înlocuit cu articolul 1 din Constituție: “România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. Cu alte cuvinte, suntem suveraniști din 1990 încoace, pentru că nu cred că există român care să nu fie de acord cu această declarație.
Pentru cei mai preocupați de nuanțe, dau definiția din Dicționarul Larrousse: Suveranitate = Puterea supremă acordată statului, care implică exclusivitatea jurisdicției sale pe teritoriul național (suveranitate internă) și independența sa absolută în politica internațională, unde este limitată doar de propriile angajamente (suveranitate externă). Cam greu să fii suveran în condițiile în care apartenența la organismele internaționale, ONU, Uniunea Europeană, NATO, în viitor OECD, a generat niște angajamente politice care îi cam pun în încurcătură pe suveraniștii noștri, dar aici intrăm într-o zonă greu de explicat.
Suveranist=independent
Cum ar veni, cei care se declară suveraniști vor să fie stăpânii propriilor decizii. Să nu mai dicteze nimeni României ce să facă, dar mai ales cum să facă. Să nu mai audă indicații prețioase de la Washington sau Bruxelles.
Numai că și de această dată ne aflăm într-o gravă încurcătură. După anularea alegerilor prezidențiale și convocarea unui nou scrutin a început o cursă contracronometru pentru o recunoaștere venită de peste mări și țări. De data asta lumina vine de la Apus, nu de la Răsărit așa cum era obișnuită generația lui Ion Iliescu.
Primul a fost Victor Ponta, care a reușit, extrem de abil, să ajungă la Mar-a-Lago, înaintea inaugurării mandatului lui Trump, să stea la masă cu el, să facă o poză și să declanșeze isterii la București. A participat și la ceremoniile de investire a lui Donald Trump, la Balul Hispanic (Hispanic Inaugural Ball). Va candida ca independent la alegerile prezidențiale.
