Rugby-ul este un sport bărbătesc, într-o țară de mâncători de semințe. Aceasta a fost concluzia desprinsă de jurnalistul Dan Andronic. Într-un amplu material publicat pe evz.ro, acesta a povestit ce a simțit când a fost în stadion.
Rugby. Un sport bărbătesc, într-o țară de mâncători de semințe. Nu știu cum s-a văzut acasă, dar acolo, pe stadion, nu m-am simțit deloc umilit. În ciuda unui scor mare și a unui arbitraj jenant și părtinitor. Eram puțini pe stadion, niște puncte galbene într-o mare de verde, iar atunci când ne întâlneam, ne zâmbeam conspirativ”, a povestit acesta în evz.ro.
România a jucat cu curaj
El a explicat de ce afirmă acest lucru în ciuda comentariilor de acasă.
„Pentru că așa s-a văzut din tribună. Am marcat primul eseu, prin Gabriel Rupanu am dat primele cinci puncte unei echipe care este numărul 1 la nivel mondial. Am fost atât de emoționați încât am ratat lovitura de picior dintr-o poziție banală. După care am jucat cu curaj, am jucat cum am putut mai bine. Cu un lot din care 23 de jucători sunt la prima Cupă Mondială”, a scris jurnalistul.
El a apreciat că am jucat la nivelul unui campionat în care sunt puține echipe, mediul politic este ostil, iar ajutoarele nu se dau, ci se iau.
„Ca să vă dau un exemplu, irlandezii, numai la federație au un buget de 113 milioane de euro, noi avem puțin peste un milion. Georgienii primesc 28 de milioane de euro pe an, iar guvernul construiește 100 de terenuri de rugby, la noi, cârnățarii din fotbal au pus ochii pe stadionul Arcul de Triumf. Echipa națională de rugby se antrenează unde poate, când poate, cum poate”, a comentat Dan Andronic.
La rugby atmosfera este una de sărbătoare
Cu toate asta – a subliniat el – am fost prezenți la toate turneele mondiale. Andronic a susținut că nu știe alt sport care să mai fi avut o asemenea performanță.
„Dar asta interesează mai puțin, nu-i așa?
Am venit să văd câteva meciuri pentru că la rugby atmosfera este una de sărbătoare, de bucurie, nu sunt înjurături sau fețe schimonosite. Sunt aplaudate reușitele fiecărui jucător, totul are o trăire intensă.
Te împrietenești pentru o seară, la o terasă sau într-o piață cu francezi, irlandezi, englezi, italieni. Pentru că rugbyul nu este doar un sport, ci și o experiență culturală. Să vă povestesc câteva”, a continuat Dan Andronic.
Oamenii se îmbrățișau și se aplaudau
El a relatat că, într-o piață centrală din Bordeaux, unde oamenii vedeau Japonia-Chile, în pauză, s-a stârnit o rumoare ciudată. Lumea se ridică și aplaudă. Trecea echipa Franței, în drum spre un restaurant.
„Allez le Bleus! Se auzea de peste tot, inclusiv cu accent galez sau irlandez. Francezii zâmbeau, aplaudau și ei la rândul lor suporterii galezi, irlandezi, amalgamul de culturi strânse de pasiunea pentru rugby”, a povestit acesta.
El a menționat că la meciul Țara Galilor-Fidji a văzut pe stadion spectatori galezi îmbrățișând suporteri din echipa adversă. Aceștia veniseră să vadă un spectacol al bărbăției. Ei au apreciat enorm determinarea celor din teren.
„Pentru că în rugby nu este vorba despre câștigul imediat, ci despre exemplul de voință. Ultima fază din meciul cu Irlanda a fost încă o dovadă că ne-am dorit enorm să arătăm cât putem. Contraatacul nostru, prin Nicholas Onuțu, chiar dacă s-a terminat cu un eseu irlandez, ne-a făcut să nu terminăm în genunchi. Ci aplaudați de un stadion plin de 40.000 de irlandezi”, a continuat Andronic.
Ce înseamnă pasiunea pentru rugby
El a mai spus cum, a doua zi, pe seară, într-un bar, alături de un irlandez, a descoperit ce înseamnă pasiunea pentru sportul cu balonul oval.
„Stând de vorbă, uitându-ne la meciul Anglia- Argentina, povestindu-i de clubul de copii pe care-l ajut cât pot, mi-a propus să caut un jucător român care poate primi o bursă de rugby în Irlanda. Fusese și el la meci, admirase jocul curajos, dar văzuse diferențele uriașe. Așa că s-a gândit să facă ceva pentru români. Dacă se va putea, va fi un câștig enorm. Ceea ce mă duce cu gândul la următoarea nedumerire: dintre toți cei care critică prestația echipei naționale de rugby, câți ar face un gest asemănător?
Din păcate, răspunsul îl știm cu toții… Mai bine băgăm mâna în buzunar și dăm banii pe un cornet de semințe la un meci mediocru de fotbal, decât să ajutăm un copil să devină bărbat”, a punctat jurnalistul Dan Andronic.
