Un coleg de partid de-al lui Dan Barna a avut o ieșire spumoasă la adresa liderului USR. Acesta și-a spus păsul pe grupul intern de comunicare al partidului numit USR-Poiana lui Iocan.

Theodor Gănescu, căci el este USR-istul în cauză, spune că liderul partidului a făcut bani frumoși din afaceri dubioase cu fonduri europene, așa cum reiese și din ancheta celor de la Rise Project.

”Am fost un dobitoc!” – așa își începea discursul un mare ticălos, Tudor Postelnicu, în anii 90.

Astăzi, acesta este exact sentimentul meu. Mă simt un prost, un om rupt de realitate în România.

Pentru cei care nu mă cunosc, am să vă scriu, succint e adevărat, o foarte mică descriere a mea, din 1989 până acum.

Gănescu Theodor, născut în București în 1981, fiu al unui fost deținut politic și al unei simple secretare.

Lipsit de pile și relații, ca orice om din clasa de jos a noii Românii ce se contura la sfârșitul anilor 80, am știut de mic ce înseamnă să fii sărac. Să mănânci atunci când ai de mâncare, fără mofturi și pretenții.

Să cumperi haine second-hand și să nu-ți bați prea tare capul când vezi nomenklatura cu ultimele creații, că tot în același București infect și tot în aceiași rahați calcă.

Să fiu cinstit. Asta îmi spunea mereu tata. ”Fiule, omul cu adevărat liber este cel care își duce averea într-o boccea!”

Să nu fur și să nu înșel. ”Dacă îți dorești ceva, gândește-te cum să muncești pentru asta!”

Să învăț și să nu-mi fie frică de necunoscut. ”Un om obișnuit are un punct de vedere. Un om deosebit are un orizont întreg.”

Din păcate, tatăl meu m-a lăsat să mă descurc de unul singur în viață, când a murit în vara anului 2000, într-un spital mizer din capitală (Sf. Ioan).

Sau a avut grijă să mă învețe de bine, sau toată viața mea am crezut asta.

Azi știu sigur că m-am înșelat. Tatăl meu era un idealist. Tatăl meu a refuzat beneficiile foștilor deținuți politici, mereu mi-a zis că NU asta e motivația lui, ci speranța că noi vom fi liberi.

I-am dat dreptate atunci, dar nu și azi. Dacă eram mai deștept, făceam afaceri cu statul. dacă eram mai deștept, dădeam șpagă. Dacă eram mai deștept, împărțeam fonduri europene și dormeam liniștit.

Nu munceam ca un prost, două contracte simultan, nu mă schimbam la 8 seara în haine de lucru să termin instalația electrică a casei. Nu făceam credite de nevoi personale la bancă, împrumuturi la prieteni și strâns puternic din dinți când plăteam ratele cu prioritate, pentru că împrumutul trebuie returnat conform promisiunii, Așa m-a învățat tata.

Furam. Și acum o duceam bine. Eram liber ca Udrea, care ne râgâie caviar în față, în timp ce se plimbă în vacanță prin România.

Eram liber ca Oprișan. Ca Plumb, Bădălău și mulți alții pe care-i cunoașteți foarte bine. Eram liber ca Barna. Și poate candidam la prezidențiale. Sau nu, că mă ducea capul să nu ies în evidență.

Sau făceam 2 ani de pușcărie cu suspendare pentru 300 de milioane de euro. De banii ăia trăiești fără griji toată viața, indiferent pe ce-i spargi. Dacă ești un pic chibzuit, trăiesc și urmașii tăi de ei, copii și nepoți.

Nu știu câți dintre voi ați văzut măcar un milion de euro. Eu nu.

Dar știu că am fost un prost. În România, cinstit înseamnă automat prost. Nu orice prost, ci ”prost făcut grămadă”. De la bunici citire.

Merită să fii prost? Merită să strigi ”oameni noi, oameni cinstiți!” pe 10 august în Piața Victoriei? Merită să înghiți gaze, bastoane și umilințe? Merită să zici ”USR e altfel!” în fața unor oameni, fie străni, fie prieteni?

E treaba voastră să vă răspundeți la întrebările astea. Nu mie, că eu mi-am răspuns deja.

Un singur lucru e cert. Oamenii constiți nu au ce căuta în țara asta. Fie pleacă, fie se adaptează. Încă nu m-am hotărât care din ele, dar am un orizont larg”, a scris Theodor Gănescu pe pagina membrilor USR.