La şase luni după ce a fost numit consilierul ministrului de finanţe pe probleme privind imaginea instituţiei în rândul populaţiei, Dan Bittman demisionează, ca să nu audă vorbe că „toacă banii ţării de pomană“. Capital: A meritat experienţa la Ministerul Finanţelor Publice? Dan Bittman: Oooo, cu prisosinţă. Au fost câteva luni de experienţe unice. Şi cred că ar fi o experienţă nemaipomenită pentru un ziarist, să stea şase luni în vârful unui minister
La şase luni după ce a fost numit consilierul ministrului de finanţe pe probleme privind imaginea instituţiei în rândul populaţiei, Dan Bittman demisionează, ca să nu audă vorbe că „toacă banii ţării de pomană“.
Capital: A meritat experienţa la Ministerul Finanţelor Publice?
Dan Bittman: Oooo, cu prisosinţă. Au fost câteva luni de experienţe unice. Şi cred că ar fi o experienţă nemaipomenită pentru un ziarist, să stea şase luni în vârful unui minister să vadă cum se iau decizii, cum nu se iau alte decizii, cum se pun problemele, cum se dau oameni afară, cum se angajează şi aşa mai departe. Este foarte, foarte interesant.
Capital: Ce presupune munca de consilier într-o instituţie de stat, aşa cum aţi experimentat-o dvs.?
Dan Bittman: În primul rând, eşti consilier pe anumite probleme. Nu poţi să-ţi dai cu părerea în orice situaţie. De exemplu, pe problemele economice, în general, nu-mi puteam da cu părerea pentru că nu era domeniul meu. Dar puteam să-mi aduc aportul pe problemele artistice, de exemplu, din experienţa mea: care este situaţia cu drepturile de autor, faptul că unii plătesc asigurări sociale, alţii, nu. La un moment dat chiar discutam despre crearea unui fond de solidaritate, cum au sportivii, pentru artiştii cu posibilităţi reduse, fără pensii. Dar între timp s-au schimbat atât de radical lucrurile că multe proiecte au căzut.
Capital: Îmi puteţi da câteva exemple de propuneri pe care le-aţi avut?
Dan Bittman: Nu era vorba de propuneri în sine. Erau teme de discuţie, iar deciziile finale le lua ministrul. Până la urmă, multe decizii sunt luate politic. Funcţia de consilier este un fel de „mintea a doua“ a ministrului. Adică, dacă lui îi scapă ceva, tu trebuie câteodată să-i aduci aminte, el având o grămadă de probleme. În timpul unei zile se întâmplă enorm de multe lucruri, mai ales la Ministerul de Finanţe. Şi mai ales în această perioadă.
Capital: Ce v-a plăcut şi ce nu v-a plăcut la minister?
Dan Bittman: Mi-au plăcut situaţiile, mi-au plăcut experienţele. Sunt foarte multe lucruri de învăţat: de la cum trebuie să vorbeşti cu oamenii, de la cum trebuie poate chiar să te răsteşti la unii şi să-i dai afară (pentru că trebuie să dai dovadă de fermitate), până la un fel de tunel al timpului. M-am întors cu 30 de ani în urmă. Erau momente când mă simţeam pe vremea lui Ceauşescu pentru că şi clădirile, în sine, arătau la fel ca atunci (…). Sunt foarte multe lucruri de povestit. Chiar dacă pare puţin, după şase luni într-un minister s-ar putea scrie chiar o carte.
Capital: Cum aţi descrie relaţia dvs. cu dl. Vlădescu?
Dan Bittman: Ea nu s-a schimbat în decursul acestor luni, este aceeaşi care era şi înainte să-i accept propunerea, noi suntem amici de mai multă vreme şi chiar îi mulţumesc că mi-a oferit ocazia să văd toate acestea. Mi-a spus, la un moment dat, că intenţia de a mă ruga să-i devin consilier a venit pentru că ar fi bine ca oamenii să vadă ce se întâmplă de fapt, cu adevărat, aici în minister. Eu am profitat cât am putut de mult de ofertă şi e o experienţă pe care, într-un fel, mi-am şi putut-o oferi. Cea mai tristă parte este aceea că nu am putut să ajut atât de multă lume cât am intenţionat. Lunar mi-am donat salariul către diverse cazuri sociale şi sunt enorm de mulţi oameni cu probleme în România.
Capital: Aţi fost pus în situaţia de a pune proptele cuiva la dl. Vlădescu?
Dan Bittman: Nu. În niciun caz. Multă lume mi se adresa pentru diverse probleme, dar pe toţi i-am rugat să-mi scrie oficial, pe mailul instituţiei, ca să pot înregistra cererile şi să li se poată răspunde oficial. Nu-mi plac nepotismele. Plus că nu am vrut în niciun caz ca trecerea mea pe acolo să însemne probleme pentru ministru sau pentru altcineva.
Capital: De ce aţi demisionat?
Dan Bittman: Demisia mea era de mult lăsată în alb acolo şi am convenit cu ministrul ca atunci când va fi nevoie să o semneze. Am demisionat acum pentru că era momentul. S-a terminat perioada de instrucţie, am aflat ce aveam de aflat, oricum trebuia să se întâmple o restructurare în minister şi am zis că decât să aud vorbe că toc banii ţării de pomană, mai bine să-mi văd de ale mele. Demisie, ca să nu ne complicăm apoi cu ajutor de şomaj, e mai simplu aşa.
Capital: Dl. Vlădescu a învăţat ceva de la dvs.?
Dan Bittman: Eu sper să fi învăţat. Dacă eu acum, după aceste luni, spun că am învăţat ceva, aşa cum îl ştiu pe el, cred că o să vă spună că a învăţat şi el un pic de la mine.
Capital: Sunteţi om de afaceri, dar acum aţi văzut ce se întâmplă şi de partea cealaltă. Cum vedeţi acum mediul fiscal din România?
Dan Bittman: România e o problemă în sine. Cred că de când s-a reconstituit ea acum 20 de ani a început cu stângul o istorie care de 20 de ani merge într-o direcţie greşită. Îmi pare rău să spun asta, dar ce vedem acum este rodul încercărilor repetate de diverse guverne de a cârpi diverse găuri care trebuiau făcute pentru diverse persoane sau oportunităţi. După părerea mea, politicul a stricat foarte, foarte mult în aceşti ani şi ar trebui, la un moment dat, să-şi facă mea culpa. Dar să nu fim naivi, nu se va întâmpla niciodată asta.
Capital: A reuşit ministerul să comunice importanţa şi scopul măsurilor luate în ultimul timp?
Dan Bittman: La capitolul comunicare e o problemă. De multe ori şi dacă încerci să comunici în termeni exacţi şi seci un fapt iminent, oricum se va găsi cineva să-l răstălmăcească sau să-l interpreteze. Părerea mea e că nu ţine totul numai de comunicare, ci de conştientizare.
Balaurul cu şapte capete
Adio, dragi Consilieri!
Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor, a renunţat la jumătate din cei opt consilieri ai săi, posturile acestora fiind restructurate începând cu 1 iunie. Veniturile acestora au fost, în luna aprilie, între 2.002 lei şi 6.987 lei. Printre consilierii pe care ministrul Vlădescu i-a avut anul acesta se numără şi Andrei Gheorghe, consilier pe comunicare, care a plecat la numai două luni de la numire, declarând că Vlădescu „e ciufut, nu vorbeşte“ şi că „toţi specialiştii cred întotdeauna că lumea se reduce la dreptatea lor unică, prin urmare, toate celelalte sunt fandoseli“. Ministerul Finanţelor Publice este una dintre cele mai stufoase instituţii autohtone. Ministerul are patru secretari de stat, iar în subordinea sa se află instituţii precum ANAF, Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Loteria Naţională.