Dan Candea: Interesul multora dintre tineri pentru pregatirea universitara decurge mai degraba dintr-o inertie/obisnuinta venind de dinainte de 1989: tanarul termina liceul fara ca sa aiba cultul muncii si, traditional, „copilul trebuie sa faca o facultate”. Pentru unii studenti veniti din mediul rural, urmarea de studii superioare este vazuta ca o cale de a scapa de „amenintarea” muncii grele din agricultura.
Capital: Cine este vinovat de faptul ca tinerii absolventi nu-si gasesc un loc de munca dupa absolvire?
Dan Candea: In conditiile date, cred ca ar trebui regandite specializarile oferite si continutul programelor de studii pentru a raspunde unor nevoi reale ale economiei, si nu pentru a avea profesorii unde sa predea ceea ce stiu deja. Pe parcursul anilor de studii se dobandesc mai degraba cunostinte (teorie) decat deprinderi (a sti sa faci ceva). Discutand in urma cu cateva luni cu o licentiata in studii economice, care dorea sa vina la mine la doctorat in management si intreband-o despre ce a studiat in facultate intr-un anumit domeniu managerial, mi-a spus: „Materiile pe care noi le-am facut au fost mai mult tabele si clasificari”.
In actualul sistem de invatamant, pregatirea porneste cu specializari diferite inca din anul intai. Eu cred ca este gresit sa-i ceri candidatului sa se inscrie la o anumita specializare cand el nici nu s-a dezmeticit bine dupa bacalaureat. La Massachusetts Institute of Technology, M.I.T. in SUA, unde servesc ca Educational Counselor, toti dau admitere la M.I.T., si nu la o anumita facultate a acestei universitati, iar cei care reusesc sunt admisi „la gramada” la M.I.T. In anul intai toti fac cam aceleasi cursuri si de abia dupa aceea incep sa se indrepte intr-o directie sau alta. Structurarea pe specializari inca din anul intai este si costisitoare, din cauza fragmentarii pe ani multi si mici. Structura invatamantului ar trebui sa se sprijine pe o baza cu o larga definire a profesiilor, iar specializarea sa se faca doar in anii mari, prin cursuri optionale. Pentru o tara de talia Romaniei, specializarile variate si inguste nu au sens (de exemplu, de cati specialisti in „Roboti industriali” are nevoie tara aceasta pentru a justifica o astfel de sectie din anul I pana in anul V la Politehnica? Ce sanse de angajare are un absolvent de la aceasta sectie?).
Capital: Prin reforma invatamantului s-a acreditat ideea ca structurarea invatamantului pe studii scurte si lungi va conduce la o flexibilizare a sistemului si o echilibrare a posibilitatilor individuale cu nevoile pietei.
Dan Candea: Sistemul nostru de invatamant superior cu linii paralele de studii scurte si lungi este neadecvat. Iau ca model sistemul american, in care absolventul de liceu intra in „college” unde dupa 4 ani obtine un „bachelor” care-i ii da utilitate sociala. Ulterior (imediat sau dupa un timp), poate continua pregatirea urmand un „master”. La noi (cel putin in invatamantul tehnic), cei care urmeaza un colegiu fac trei ani, si daca vor sa-si continue studiile la ingineri de cinci ani sunt admisi in anul trei si trebuie sa dea o serie de diferente, ceea ce de fapt este altceva decat continuitatea din modelul american.
Capital: Toti angajatorii se plang de faptul ca absolventii nu stiu sa faca nimic si trebuie sa investeasca in specializarea lor.
Dan Candea: Invatamantul ingineresc si economic (celelalte domenii le cunosc prea putin pentru a ma putea pronunta) este mult prea teoretic pentru a da absolventilor deprinderi care sa-i faca „buni de utilizare” chiar de la absolvire. Activitatea de „practica”, trei saptamani vara la inceput de iulie, este de multe ori doar un simulacru, facuta pentru a bifa o cerinta. Singura modalitate pe care o vad realmente utila este ca studentul sa se angajeze vara, acest lucru aducandu-i nu numai contactul cu lumea reala, ci si deprinderea de a munci (cultul muncii) si o oarecare experienta. In plus, activitatile cu orientare practica: proiectele de semestru sau an, lucrarile de laborator, metodele interactive de predare combinate cu studiile de caz si exercitiile de grup (la disciplinele la care se potrivesc) pot contribui mult la dobandirea de deprinderi, daca sunt bine facute. In plus ar trebui ca studentii sa poata fi angajati (legal) cu plata de catre profesori in contractele de cercetare/consultanta pe care acestia le au.
Tinerii trebuie incurajati sa-si ia slujbe de vara sau chiar part-time in timpul studiilor: le-ar schimba atitudinea fata de viata si i-ar face in stare ca la absolvire sa poata include in CV ceva mai mult decat doar ca au facut liceul si o facultate.
Capital: O alta problema este gratuitatea invatamantului. Ministerul Educatiei si Cercetarii a propus un sistem de taxare modica pentru toti studentii admisi in institutiile de stat, incepand cu aceasta toamna.
Dan Candea: Orice resursa gratuita este prost gospodarita, pentru ca pretul este instrumentul prin care resursele sunt dirijate spre utilizarea lor cea mai productiva. Gratuitatea genereaza lipsa de raspundere din partea multor studenti, incurajand o atitudine de nepasare. Pe de o parte, toti studentii ar trebui sa plateasca taxe (din nou, ma uit la sistemul american unde peste 50% din studenti invata in universitati de stat si totusi platesc taxe) si, pe de alta parte, ei ar trebui sa fie sprijiniti de catre stat sa-si plateasca taxele prin-tr-un sistem de asistenta financiara: burse (ajutor nerambursabil) + credite bancare (cu garantii guvernamentale si dobanzi subventionate) + slujbe pentru studenti.
Capital: Este bine sa gandim invatamantul in termeni economici: pregatirea este o investitie pentru viitor. Problema este ce-i ofera tanarului sistemul economic romanesc dupa absolvire, pentru a profita de pe urma eforturilor facute?
Dan Candea: Atata timp cat inca nu avem o piata a fortei de munca functionala, integrata intr-o economie de piata functionala, in care pretul fortei de munca sa reflecte costul ei de oportunitate, structura invatamantului superior pe specializari trebuie directionata prin alte sisteme. Chiar si in conditiile unei piete a fortei de munca functionale, aceasta transmite sistemului de invatamant semnale de ajustare cu o oarecare intarziere. In aceste conditii, universitatile, individual sau in consortii, ar trebui sa monitorizeze in mod sistematic modul si masura in care absolventii lor sunt absorbiti pe piata fortei de munca, salariile de intrare pe care le obtin, evolutia lor profesionala, obtinand astfel feedback, dupa care sa-si regleze programele de invatamant. Guvernul, la randul lui, poate sprijini invatamantul superior prin elaborarea de previziuni ale necesarului de forta de munca pe categorii de profesii si, in consecinta, poate influenta dezvoltarea programelor de studii, a diferitelor specializari, in mod selectiv prin sistemul de subventii bugetare.
Carte de vizita
Studii
1969 – Diploma de merit, inginer mecanic, Institutul Politehnic Cluj
1977 – Doctorat in Management, Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, MA
Experienta profesionala
1990 – pana in prezent – Profesor de management, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca; fondator de programe postuniversitare
Activitate didactica si de cercetare In strainatate
1978 – Visiting Research Associate: Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, MA, SUA
1990 – Visiting Associate Professor: Suffolk University, Boston, SUA
1992, 1993, 1998 – Visiting Scholar: Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, MA, SUA
1999 – Visiting Scholar, Stanford University, California, SUA
Consultanta
1996 – prezent – Director, Candea Consulting & Development
2000 – consultant si facilitator pentru MAPPM in proiectul finantat de Banca Mondiala
„Elaborarea politicii si strategiei forestiere pentru Romania”
1995 – prezent – consultanta in: Management strategic, Schimbare organizationala si Dezvoltare manageriala
1978 – 1990 – consultanta in managementul productiei pentru intreprinderi romanestir
1974 – 1977 – consultanta in management pentru firme din SUA si din America de Sud; r
studii de fezabilitate pentru Combinatul Siderurgic din Nazca (Peru) si Corporacion Venezolana de Guayana (Venezuela)
