Despre Dan Puric se ştie că este că este actor, se ştie că este regizor, om de cultură, autor de carte. Ce nu se ştie despre Dan Puric este că cel care ne-a obişnuit să ne vorbească despre România profundă este şi “manager”. Puric conduce Compania de Teatru care-i poartă numele şi are în “subordine” nu mai puţin de 80 de oameni pe care-i conduce într-un mod cât se poate de original. “Managerul” Puric are o viziune original despre criză, despre gestionarea ei, despre management şi despre relaţia dintre şef şi subordonat.
Ghilimelele pe care le-am pus mai sus nu sunt întâmplătoare. Puric nu s-a considerat niciodată un manager şi nu poate gândi în termeni de corporaţie. Astfel că, deşi are o echipă considerabilă sub el, lui Puric îi lipseşte scaunul de manager, “biroul” său fiind întotdeauna teatrul.
“Trăim în altă galaxie economică”
Dan Puric consideră că lumea a trecut de la modelul bazat pe cerere şi ofertă la cel în care predomină consumul, care a devenit artificial.
“E ca la băuturile răcoritoare: bei şi după 10 minute iar bei. Pe urmă devii obez, te duci la nutriţionist şi apoi la fitness. E un lanţ”, spune Puric.
În ceea ce priveşte cauza crizei, Dan Puric este de părere că tot acest fenomen economic este produs în “laborator”, deliberată şi gândită cu premeditare, făcută special pentru înrobire: “iobagi prin leasing”.
“Mai bine sărac şi sigur pe tine decât împrumutat şi rob”, spune Puric, care explică faptul că românul a vrut să aibă şi el o maşină şi o casă. “Dar cu ce preţ?”
Criza din România, este de părere el, are o particularitate care rezidă din incapacitatea celor care s-au aflat la conducere ani de-a rândul şi care au gestionat greşit resursele ţării.
“80% din ce avem pe noi importăm. Avem capacitate să ne hrănim de 3 ori şi noi importăm alimente”.
Toate aceste împrumuturi ne înrobesc
În ceea ce priveşte împrumutul de la FMI, viziunea lui Puric este una clară şi care a mai fost împărtăşită şi de alte voci cu rezonanţă: „Împrumutul va trebui plătit de copiii noştri, dacă vor avea bani. Dacă nu, vor deveni sclavi. E totul foarte bine calculat. Din această cauză se folosesc guverne-marionetă. România putea fi Elveţia în 3 ani de zile, dar nu s-a vrut.”
