Președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor (UNJR), judecătoarea Dana Gîrbovan, președinta Curții de Apel Cluj, a pus-o la punct pe ambasadoarea SUA la București, Kathleen Kavalec, după ce aceasta a imixționat în mod grav și nepermis în politică penală a României și, practic în activitatea instanțelor și parchetelor, acuzând aplicarea prescripției în dosarele penale.

Într-o postare pe pagină să de Facebook, de vineri, 2 iunie 2023, Gîrbovan cataloghează declarația oficialului american drept una șocantă, care devoalează o mentalitate străină statelor democratice, ci una mai degrabă de tip sovietic. De asemenea, șefa UNJR îi amintește ambasadoarei SUA că prescripția penală există inclusiv în dreptul american, însă prin declarația să această neagă dreptul cetățenilor români de a beneficia de aceleași instituții juridice că și cetățenii americani.

Prezentăm postarea judecătoarei Dana Gîrbovan:

“Declarația ambasadorului SUA Kathleen Kavalec referitoare la instituția prescripției reflectă o mentalitate străină democrației și statului de drept

Într-un interviu acordat G4Media pe dată de 1 iunie 2023, referindu-se la problema prescripției răspunderii penale, ambasadorul SUA la București, Kathleen Kavalec, a declarat că:

<<Un lucru pe care l-am observat eu este o problema legată de instituția prescripției care este folosită pentru a permite oamenilor care sunt urmăriți penal să fie liberi pentru că timpul se scurge în urmărirea penală.

Înțeleg că s-au făcut unele eforturi pentru a încerca să se corecteze această problema, dar au existat multe cazuri în care oamenii au folosit acest lucru pentru a evita pedeapsa, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Așadar, ne vom oferi sprijinul, formarea și asistență noastră în oricare dintre aceste domenii pentru a consolida instituțiile și pentru a consolida capacitatea României de a combate corupția și de a o preveni.>>”

Există termen legal de prescripție a faptei

Declarația șochează prin mentalitatea pe care o reflectă, străină de valorile occidentale, spune Dana Gîrbovan.

„În toate statele democratice dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele despre care se presupune că au săvârșit infracțiuni se stinge, dacă acesta nu este exercitat într-un anumit interval de timp.

Termenul de prescripție este stabilit în funcție de gravitatea faptelor, existând doar o serie de infracțiuni foarte grave pentru care tragerea la răspundere este imprescriptibilă. În acest mod este realizat echilibrul între interesul general și cel personal.

Prescripția răspunderii penale are la baza ideea că, pentru a-și atinge scopul, acela al realizării ordinii de drept, răspunderea penală trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârșirii infracțiunii, întrucât doar în acest fel poate fi realizată prevenția generală și cea specială, putând fi astfel creat, pe de o parte, sentimentul de securitate a valorilor sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, încrederea în autoritatea legii.

Aceste principii de drept ancestrale se regăsesc atât în dreptul românesc și european, cât și în cel american. Ba se regăseau până și în dreptul sovietic.

Or, prin declarația dată, ambasadorul SUA neagă dreptul cetățenilor români de a beneficia de aceleași instituții juridice ca și cetățenii americani și cei europeni, în baza unor legi clare și predictibile.

Nu e vină cetățeanului că Statul Român a fost incapabil să reglementeze, într-un mod previzibil și clar, instituția juridică a prescripției sau că procedurile judiciare durează uneori nepermis de mult, de aceea este intolerabil că instituții fundamentale ale dreptului – cum e prescripția – să fie puse sub semnul îndoielii.

Declarația ambasadorului SUA reflectă așadar un tip de mentalitate străină statelor democratice, ce au în centru omul cu drepturile și libertățile lui fundamentale.

Într-un stat de drept democratic, prezumția de nevinovăție este sfânta, pentru că, în lipsa acesteia, nimeni nu ar mai avea nici o șansă în față forței statului, fiecare cetățean fiind prezumat <<ab initio>> vinovat de ceva. Așa gândeau sovieticii, care făcuseră o doctrina din afirmația stalinistă că <<nu există oameni nevinovați, ci numai persoane de care nu ne-am ocupat suficient>>.” spune președinta UNJR.

Ca în totalitarism

Judecătoarea continuă și spune că în statele totalitare, atunci când un cetățean e acuzat – mai ales de fapte contra statului, proprietăților sau instituțiilor sale -, acesta este privit ca vinovat, dreptul la apărare fiind iluzoriu.

„Așa era în perioada stalinistă cu procesele spectacol (show trials), unde omul era pur și simplu strivit de mecanismul infernal al autorității statale în aplauzele și la instigarea presei.

Toate drepturile procesuale sunt un scut al omului în față forței nelimitate a statului și potențialului abuz ce derivă din această forță, de aceea reglementarea lor strictă și clară este, în realitate, și o componentă a democrației și statului de drept.

În aceeași cheie trebuie înțeleasă și instituția prescripției penale. În deciziile sale, Curtea Constituțională reia o serie de principii unanim recunoscute de doctrina și jurisprudența, amintite mai sus.

Totodată, în Decizia 297/2018, Curtea explică că: ‘A acceptă soluția contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului și care au că efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, pentru persoană în cauza o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripției speciale, prevăzut la art.155 alin.(4) din Codul penal’.

În concluzie, reglementarea clară a termenului de prescripție, inclusiv sub aspectul modalității de întrerupere a acestuia, este o constanța în istorie și în statele democratice, având rolul, pe de-o parte, de a stimula organele judiciare să își îndeplinească atribuțiile în așa fel încât faptele care constituie infracțiuni să fie identificate și constatate în timp și în mod complet, iar drepturile persoanelor vătămate să fie aparate, și, pe de altă parte, de a proteja acuzații prezumati nevinovați de purtarea stigmatului acuzării pe o perioada nedefinită de timp.

Exact această esență fundamentală este pur și simplu desconsiderată de ambasadorul SUA prin declarația dată, ce nu face nici o referire la nevoia de legi clare și predictibile, de echilibru între eficientă anticorupției și respectarea drepturilor omului.

Implicarea ambasadelor în nesfârșita reforma a justiției nu a avut că principala grijă consolidarea democrației, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, ci acestea acționează declarat în numele ‘eficienței’, și, desigur, ‘pentru a consolida instituțiile și pentru a consolida capacitatea României de a combate corupția și de a o preveni’.

Am auzit de multe ori, că justificare din partea ambasadelor, necesitatea ‘eficienței’ justiției din perspectiva intereselor mediului de afaceri, lipsind însă din discursul lor referirile la drepturile și libertățile cetățenilor.

Am avut ocazia de a constată singuri efectele nesfârșitelor ‘reforme’ ale justiției, sprijinite de Ambasada Statelor Unite, de alte ambasade sau de Comisia Europeană.

Am ajuns azi cu un sistem de justiție efectiv pe cota de avarie, cu peste o mie de posturi vacanțe doar la judecători, un sistem ce nu mai atrage absolvenții buni și foarte buni de drept, majoritatea candidaților nefiind capabili să obțînă nici măcar minimă notă șase pentru a deveni magistrați și a ocupă posturile vacanțe.

Pretinsă reforma privind pensiile de serviciu, în plină ofensivă, are toate șansele de a îngropa cu totul orice speranța că sistemul de justiție românesc își va reveni într-un orizont rezonabil de timp.

În 2016, UNJR trimitea o scrisoare deschisă ambasadorului SUA de la acea vreme, în care arătăm că: ‘Administrația justiției într-un stat democratic este un proces ce se desfășoară cu rigurozitate și strict în limitele legii, cu respectarea tuturor drepturilor și obligațiilor procedurale (due process) tocmai pentru a păstra un just echilibru între interesul public și demnitatea, drepturile și libertățile fiecărei persoane. Orice derapaj trebuie punctat și corectat pentru a preveni erori ulterioare, iar acest lucru se poate face doar analizând obiectiv și critic această activitate.’

Sub stindardul luptei anticorupției purtate prin protocoale secrete, proceduri neconstituționale, toleranță la orice abuz în numele eficienței cerute de Uniunea Europeană, SUA și alte state, s-au șubrezit principii și instituții fundamentale pentru democrație și drepturile omului în România, cu efect direct în pierderea încrederii românilor în UE și SUA.

Este datoria fiecăruia dintre noi să nu stăm tăcuți în față atacurilor la adresa drepturilor fundamentale și libertăților individuale sau a relativizării importanței acestora, indiferent dacă ni se pare că ne privesc sau nu.

Orice acceptare a unui compromis atunci când vine vorba despre respectarea drepturilor și libertăților fundamentale este un pas spre un stat totalitar, în care omul devine o simplă piesă într-un angrenaj, de care statul se poate dispensa, atunci când nu mai corespunde nevoilor sale.

Recomandarea mea către toți ambasadorii străini din România este că, înainte de a ne mai da sfaturi despre ‘reforma’ justiției, să înțeleagă contextul istoric, să vadă cum s-a făcut justiție în URSS și în România în perioada stalinistă, pentru a înțelege deficiențele profunde la nivel de mentalitate democratică cu care ne confruntăm și în prezent” conchide judecătoarea.