Daniel Funeriu a vorbit despre Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și totodată a spus și adevărul despre diplomele pe care studenții le obțin după ce finalizează studiile superioare în România.

Într-o postare pe pagina personală de Facebook, fostul ministru al Educației susține că populația țării are nevoie de puțină claritate în ceea ce privește CNATDCU.

Daniel Funeriu explică că spre deosebire de SUA, sau de alte țări, pe diplomele obținute de studenții din România  scrie ”România, Ministerul Educației” și nicidecum numele universității.

„Măi oameni buni… vă rog eu, nu îmi întrerupeți tăcerea… N-am niciun chef să comentez tehnic despre legile educației, dar la ce tărăboi văd… chiar e nevoie să vă aducă cineva și puțină claritate. Să vă explic care e treaba cu CNATDCU ăsta. Dacă vreți să pricepeți ceva, nu să cădeți în plasa politicienilor (de la putere sau opoziție), citiți atent:

Adevărul despre diplomele din România

1) diplomele în România sunt monopol de stat. Calitatea lor este garantată (teoretic) de stat, pentru că pe ele scrie ”România, Ministerul Educației”. În SUA nu e așa. La Harvard, de ex., scrie doar numele universității”, a scris acesta.

Al doilea lucru punctat de fostul ministru îl reprezintă faptul că statul român are obligația de a se asigura că nu orice universitate emite o diplomă în numele său.  Pe de altă parte, el se întreabă ce poate face o persoană cu un titlu de doctor.

„2) În consecință statul are obligația să se asigure că nu orice dugheană emite diplome în numele său, deci controlează prin anumite mecanisme modul de emitere a diplomelor. Pentru licență și master, de exemplu, prin „acreditarea programelor de studii și a universității”, statul transferă încrederea sa unei instituții, universitatea, pe care a acreditat-o în acest scop. Fiind foarte multe astfel de diplome statul nu are cum să le controleze pe toate.

3) Întrebarea este ce facem cu titlul de doctor (demonstrabil prin diploma de doctor)? Lăsăm universitățile să îl acorde sau stabilim un mecanism de supra-control, centralizat, la cea mai înaltă instituție a statului din educație, adică la minister?”, mai scris Daniel Funeriu.

Fostul ministru a explicat că la momentul în care a dat legea 1/2011 a considerat că sunt universități în țară care nu prezintă suficientă încredere, motiv pentru care era nevoie de CNATDCU.

Cum a apărut, de fapt, CNATDCU?

Totodată, el precizează că acela a fost și punctul zero împotriva luptei privind plagiatul.

„4) Răspunsul la întrebarea de mai sus revine legiuitorului, cel care face legea. El, expresia voinței populare, trebuie să decidă dacă consideră că universitățile sunt suficient de solide pentru a nu lăsa plagiate sau imposturi intelectuale să treacă de filtrul lor sau dacă universitățile nu prezintă suficientă încredere pentru asta și trebuie supra-controlate. Nu vă crizați aiurea când un guvern sau parlament decide contrar a ceea ce credeți voi că se cuvine: voi i-ați ales!

5) Eu, moi, je, me, când am dat legea 1/2011 am considerat că universitățile nu prezintă suficientă încredere și am „betonat” legislativ CNATDCU. Nu vă plictisesc cu detalii legislative, dar cert este că l-am betonat atât de tare încât nimeni nu a reușit să îl slăbească timp de 10 ani. Pentru asta mulțumiți-i lui Răzvan Florian, care a scris, efectiv, textele respective. Acesta a fost punctul zero al luptei împotriva plagiatului, când tema nu exista în spațiul public. Am insistat pe „eu, moi, je, me” pentru a spune că „așa am crezut eu, ceea ce nu înseamnă a priori că așa e bine”. Viața a demonstrat că da, așa e și bine, dar…”, mai scrie fostul ministru.

După ”betonarea legislativă” a CNATDCU, fostul ministru susține că a chemat toți rectorii de la Academia Română pentru a forma o echipă solidă.

Ulterior, rezultatele s-au văzut și au început să apară plagiate celebre, pe care tot CNATDCU trebuia să le examineze eficient, având o bază legală impecabilă.

Cum au început să apară plagiatele în România?

„6) După ce am betonat legislativ CNATDCU am purces la numirea membrilor. Am chemat toți rectorii, toată floarea Academiei Române (și unii și alții voiau să își numească oamenii acolo) și le-am spus: „CNATDCU e templul integrității academice, jos labele de pe el, eu numesc o trupă de incoruptibili”. Au înghițit gălușca și am numit un grup de 21 de oameni „beton”, care s-au pus pe treabă.

7) Au început să apară plagiate celebre, pe care CNATDCU le examina eficient, rece și radical, având o bază legală impecabilă. Totul a culminat cu plagiatul lui Ponta când, ilegal, ministrul-sindicalist nu a pus în aplicare decizia CNATDCU de plagiat. Baza legală impecabilă se vede pentru că, în 2016, când ministrul Dumitru a retras titluri de doctor, toate deciziile au rezistat în instanță”, a mai adăugat Daniel Funeriu.

Fostul ministru susține că de atunci și până acum au apărut mai multe evenimente nu tocmai plăcute.

„8.) În acest moment istoric încep confuziile: imediat după ilegalitatea ministrului-sindicalist, în 2012, Universitatea din București i-a dat verdict de plagiat lui Ponta și, automat, voci ale unor oameni onești dar care nu aveau nicio înțelegere a sistemului au început melodia „vedeți? CNATDCU e numit politic, de ministru, să dăm doctoratele la universități, ele sunt oneste!”. M-am certat atunci ca la ușa cortului cu persoane admirate de public care susțineau acest lucru. Ca de obicei mi-am asumat rolul de bad guy care, se dovedește, are dreptate. Eu eram, și sunt încă, convins că dacă am lăsa doctoratele la universități* ar ieși o mizerie. Dar… cine sunt eu…

9) Imediat ce fraierii de bună credință au lansat ideea cu doctoratele la universități, șacalii universitari s-au aruncat pe idee și au umflat-o în spațiul public, oamenilor neavizați ideea nici nu le părea rea. Autonomie, descentralizare, alea, alea…

10) În 2020 a venit sorocul unui nou CNATDCU. Ministrul Monica Cristina Anisie a numit un CNATDCU absolut beton armat. Oameni unul și unul. Cel numit de ministrul Curaj era și el bun, dar cred că a fost schimbat de pesede după. Nu știu cine a sfătuit-o pe Anisie, dar a sfătuit-o bine. În mod normal ne puteam aștepta ca lucrurile să intre pe făgașul normal”, a mai adăugat el.

Propunerea legislativă care va înlocui CNATDCU

Daniel Funeriu susține că în prezent există o propunere legislativă care prevede ca doctoratele să fie de acum acordate de universități. În același timp, actul normativ mai propune de asemenea și ca locul CNATDCU să fie luat de o altă instituție, adăugând că nu știe cum ar putea arăta legea finală, având în vedere modificările propuse.

„11) Acum, în noua propunere legislativă, se propune ca doctoratele să fie acordate de universități. Repet: e o decizie care incumbă legiuitorului, dar ideea inițială aparține unor fraieri onești. Dacă vă pasă de asta și nu vă place, ieșiți în stradă, mergeți vreo 100.000 ca la OUG13 și vă asigur că se va modifica. Dacă vă place, faceți campanie pentru cei care o pun în aplicare. Pentru că așa e în democrație: simplu și rațional.

12) Tot prin noua propunere legislativă se propune ca locul CNATDCU să fie luat de o altă instituție. Nu știu cum o să iasă legea în final, poate modul în care va fi gândită instituția respectivă va fi mai deștept, poate mai prost. Ce știu însă este că pentru a pune pe picioare o asemenea nouă instituție e nevoie de vreo 2 ani, timp în care sigur totul va fi înghețat”, a mai punctat acesta.

Daniel Funeriu susține în continuare Legea 1/2011

Fostul ministru susține că și în momentul de față vede Legea 1/2011 ca fiind cea mai bună soluție. Totodată, el a adăugat că nici până acum nimeni nu a venit cu alte propuneri mai bune decât legea de atunci.

Referitor la situația în care universitățile își vor controla propriile doctorate, fostul ministru susține ca în acest caz, în cazul în care vor fi descoperite doctorate plagiate, finanțarea universității respective să fie tăiată.

„În concluzie: eu, unul, continui să cred că am găsit cea mai bună soluție când am dat Legea 1/2011. Poate sunt unii mai deștepți ca mine care vor gândi ceva mai bun, dar sunt sigur că nu va fi vreunul mai deștept ca Răzvan Florian 😉 care m-a consiliat atunci. Și tare mă tem că la finalul dezbaterilor actuale să nu ajungă pe masa președintelui un rezumat (de la vreo instituție a statului) care să sune așa: „Încă nu s-au găsit soluții mai bune ca cele din varianta originară a Legii 1/2011, reveniți la urgent la ea”. yeah, I know… @Danielrulz.

*chiar dacă nu cred că acordarea doctoratelor trebuie lăsată la universități, continui să afirm că unicul mod practic fezabil prin care pot fi controlate doctoratele din trecut este ca fiecare universitate să își controleze propriile doctorate din trecut. Exhaustiv (sic!). Cu sancțiunea că dacă, prin sondaj, sunt descoperite doctorate plagiate nesancționate se taie finanțarea universității.

PS: e foarte obositor pentru mine să comentez, la fiecare chestiuță, explicându-vă de ce în Legea 1/2011 e într-un anumit fel și nu altul. Pentru că fiecare articol are o explicație tot atât de clară -dar complexă- ca explicația de mai sus. Am obosit și, mai mult, nu cred că sistemul în ansamblul său, mai poate fi reparat”, a mai punctat Daniel Funeriu.