Noul director executiv al Fondului Proprietatea explică traseul pe care mai trebuie să-l parcurgă Fondul până la cotarea la bursă, de ce acţionarii nu mai sunt atât de naivi cum îi credem şi de ce instituţia pe care o reprezintă poate fi o investiţie atractivă.

Capital: În ce stadiu de evoluţie se află Fondul Proprietatea (FP) şi unde vrea el să ajungă?

Daniela Lulache: Pentru 90% din cei interesaţi, scopul final este să listăm Fondul astfel încât acţiunile emise de FP să poată fi tranzacţionate pe o piaţă reglementată. Mai avem o serie de paşi procedurali de parcurs, iar asta se datorează unicităţii Fondului. Nu există un standard pe care să-l putem replica, nu avem un reţetar în care spunem „ăştia sunt paşii care trebuie parcurşi; odată parcurşi, ajungem la destinaţie“.

Vorbim de o instituţie unică în lume, şi asta presupune multă inovaţie, iar inovaţia costă timp. Am ajuns la concluzia că avem nevoie de nişte consultanţi experimentaţi. Avem un consultant legal, Allen & Overy, o mare casă de avocatură din Londra, iar până la jumătatea lunii mai vom ajunge să avem şi consultantul financiar, presupunând că nu apare niciun fel de derapaj. Candidaţii pe lista scurtă sunt Schroders, Mercer şi Industrie – und Finanzkontor.

Vom ajunge, astfel, să avem acele pietre de temelie necesare pentru listare, şi anume o politică de investiţii, o structură corporatistă bine definită, o strategie pentru contractul ce va fi încheiat cu administratorul sau administratorii fondului. Vom avea nişte criterii obiective pentru evaluarea performanţei administratorului sau a administratorilor.

Conform caietului de sarcini pe care noi l-am înaintat celor trei candidaţi, ne propunem un program foarte strâns. Cel puţin în următoarele două luni, activitatea lor urmează să fie de maximă intensitate, scopul nostru fiind ca până în iulie să avem redactat caietul de sarcini pentru selecţia administratorului de portofoliu (asset-managerului), ceea ce presupune implicit că celelalte elemente sunt definitivate – strategie, structură corporatistă, politică de investiţii, indicatori de cuantificare a performanţei administratorului.

Capital: Când preconizaţi că va avea loc listarea Fondului?

D.L.: Fondul îşi poate asuma exclusiv doar un anumit tip de activităţi, altele sunt în terenul altor instituţii. De exemplu, documentaţia pentru caietul de sarcini pentru administrator trebuie să fie aprobată printr-o hotărâre de Guvern. Eu cred că o listare cu succes este determinată şi de calitatea managerului, şi atunci, dacă acest fond ar fi firma mea, eu întâi mi-aş selecta managerul şi după aceea aş lista acţiunile. Dacă avem administratorul în trimestrul trei sau patru, putem discuta despre o listare efectivă în trimestrul patru 2008 sau trimestrul unu 2009.
     
Capital: Care este structura Fondului ca vehicul de investiţii şi cu ce riscuri se confruntă el?

D.L.: Dacă luăm în considerare valoarea contabilă a activelor aportate la constituirea capitalului social, avem o valoare de 13,3 miliarde de lei. Noi încă nu avem o valoare de piaţă a acestor active, ea este în curs de elaborare de către doi evaluatori, PricewaterhouseCoopers şi Darian Romswiss. Neavând o valoare de piaţă, aş prefera să ne raportăm la valoarea contabilă (book value). Scopul nostru este să avem tot portofoliul evaluat cât mai aproape de momentul în care vom avea de negociat contractul cu asset managerul şi, evident, cât mai aproape de listare, pentru a putea utiliza evaluările în ambele operaţiuni. Valoric vorbind, putem descrie portofoliul ca fiind egal împărţit între active cotate şi necotate. Numeric vorbind, din 88 de active, 30 sunt cotate, dar prin asta eu înţeleg tranzacţionabile (lichide). Astfel, putem spune că 40 la sută din active sunt tranzacţionabile, iar 60 la sută sunt netranzacţionabile. Ar mai fi nişte cifre interesante care descriu portofoliul: 80 la sută din valoarea contabilă se regăseşte în zece companii. Douăzeci la sută din valoare se regăseşte în 15 companii.
  
Capital: Toate cifrele astea descriu un portofoliu nu tocmai diversificat.

D.L.: Aşa este, iar lucrul acesta are şi bune, şi rele. Din punctul de vedere al gestionării riscului, diversificarea este bună. Pe de altă parte, faptul că avem o expunere pe două sectoare cu mare căutare – energie şi infrastructură – este foarte interesant şi atractiv. Nu mai găsim uşor un portofoliu atât de interesant. De aceea este nevoie ca Fondul să fie foarte bine explicat pentru a evita concluzii nereale – fie ele pozitive sau negative.

Capital: Cum poate fi „vândut“ Fondul Proprietatea potenţialilor acţionari?

D.L.: Avem două categorii de acţionari: despăgubiţi şi investitori. Despăgubiţii nu mai reprezintă un subiect problematic, pentru că Guvernul le-a asigurat compensaţia cash până la plafonul de 500.000 de lei. De aceea, această categorie beneficiază de lichiditate. Pe de altă parte, Fondul Proprietatea poate fi foarte interesant pentru fondurile de pensii, pentru investitori instituţionali care se uită la randamente mai mari, dar şi la plasamente pe termen lung. Cred că, în primul rând, ce avem noi de vândut este stabilitatea portofoliului. Fără dubii, trebuie să existe şi profitabilitatea, dar nu suntem un venture fund (n.r. fond de investiţii cu risc ridicat). Fondul Proprietatea va fi definit prin stabilitate. Eu visez să ajungem să avem o companie de referinţă pentru economia românească, cu o politică echilibrată de investiţii, care să ducă la un preţ stabil al acţiunilor. La rândul său, acest preţ ar trebui să atragă investitorii.
     
Capital: Mulţi dintre despăgubiţi, cei care ar putea primi acţiuni la Fondul Proprietatea, sunt oameni în vârstă. Cum poate fi evitat riscul ca aceşti oameni să fie manipulaţi de speculatori care să le cumpere acţiunile Fondului  la un preţ relativ derizoriu, pentru ca apoi să le revândă cu un profit mult mai mare?

D.L.: În primul rând, prin informare. Evident, este şi obligaţia Fondului să informeze, dar şi obligaţia acţionarilor să se informeze. Eu sunt destul de încrezătoare în aceşti oameni, percepuţi poate pe nedrept ca fiind foarte în vârstă, needucaţi, bolnavi şi nerăbdători. Vreau să menţionez că ordonanţa care a permis opţiunea transferului compensaţiei în cash a apărut vara trecută. Persoanele care primiseră acţiuni aveau dreptul să se răzgândească şi să renunţe la acţiuni şi primeau cash. După vreo două luni în care acţionarii şi-ar fi putut exercita opţiunea spre cash, numai zece la sută au făcut-o. Nu cred că mai discutăm despre acelaşi public naiv. Bineînţeles, întotdeauna există o proporţie a populaţiei care este înşelată, fie că-şi vinde bijuteriile, maşina sau casa. O dreptate absolută nu cred că există nicăieri.

Capusa la buget sau nu?

Capital: Căpuşă la buget?

D.L.: Anul trecut, cheltuielile totale ale Fondului Proprietatea au reprezentat între 12 şi 15 la sută din veniturile totale. Salariile au reprezentat 6 la sută. Echipa noastră are zece oameni, cu personal administrativ cu tot, în timp ce SIF-urile au în medie echipe de 100 de persoane, iar suma SIF-urilor este mai mică decât portofoliul Fondului Proprietatea. Veniturile noastre au fost circa 280 de milioane lei, adică 28 de milioane de lei per angajat – cam 10 milioane de dolari.

Capilal: De unde vin aceste venituri?

D.L.: Trei surse: dividendele, circa 70 la sută, şi apoi plasamentele bancare şi diferenţele de curs valutar legate de suma de mai bine de 80 de milioane de euro pe care am primit-o pe urma vânzării BCR. Acela este însă un capital leneş, a cărui performanţă potenţială ar putea fi mult mai mare. De aceea, unul din argumentele accelerării programului de listare este costul de oportunitate acumulat prin neutilizarea capitalului de care dispunem.

Capital – Editia nr. 18, data 7 mai 2008