Așa cum susține mass-media conservatoare, piața forței de muncă prinsă în menghina pandemiei a fost atinsă de un ”virus” și mai periculos, americanii fiind tot mai atrași de ajutoarele de șomaj substanțiale primite în timpul crizei Covid.

Avertismentele privind o „lipsă acută de forță de muncă” au alimentat apelurile de stopare a cheltuielilor guvernamentale pentru sprijinirea șomajului. Ba chiar secretarul Transporturilor din administrația Trump, Elaine Chao, le-a cerut americanilor să-și facă datoria „patriotică” de a lucra fie și la un job mai prost și chiar pentru un salariu mic. Senatorul democrat Joe Manchin s-a alarmat că în acest fel societatea va rămâne captivă unei „mentalități a drepturilor”.

Una din fețele zeului Ianus

Dar valul de demisii care a cuprins America sunt una din fețele zeului Ianus și un semn al înrăutățirii politicii americane a muncii. Poate și unul al speranței că ar putea veni zile mai bune. Valul de demisii arată că oamenii s-au săturat, dar sunt încrezători că își pot găsi noi locuri de muncă, adesea mai bine plătite. Mai ales după ce au trăit ani la rând sub austeritate, un semn distinctiv al guvernelor neoliberale, începând cu anii 1970.

Demisia este, în anumite privințe, trista resemnare a unei clase muncitoare individualizate. Economistul MIT David Autor, a scris în New York Times că Statele Unite „au generat în ultimii ani un număr mare de locuri de muncă prost plătite și nesigure din punct de vedere economic”.

Și, având în vedere că nu s-a investit prea mult în infrastructura socială, unii oameni părăsesc locurile de muncă pentru că trec prin găurile făcute în plasa de siguranță socială. Datele recente arată că angajații americani sunt tot mai nemulțumiți și extenuați, iar pandemia a accentuat anumite temeri, potrivit MotherJones.com.

Marea Demisie seamănă cu o negociere în masă a unui contract sindical

Fenomenul ”Marii Demisii” s-a răspândit, trecând de de la funcționarii care își reconsideră prioritățile de viață, la personalul din industria serviciilor și până la muncitorii cu salarii mici, care sunt tot mai condiționați de restricțiile absurde din pandemie. Așa că singura cale de ieșire a rămas demisia.

Betsey Stevenson, economist la Universitatea din Michigan, spune că acest fenomen a creat o „presiune privind salariile”, asemănând Marea Demisie cu o negociere în masă a unui contract sindical. Angajații „creează acest tip de situație de negociere colectivă”, uniți toți de gândul că pot face în sfârșit ceva pentru ”a fi tratați corect și a face ceea ce vrem să facem”.

În anumite privințe, demisiile sunt exact ceea ce are nevoie administrația Biden. Îi confirmă convingerea că un guvern poate lucra pentru oameni. În timp ce predecesorul său a semnat în 2020 Legea CARES privind creșterea ajutoarelor sociale pentru americanii cu venituri de sub 75.000 de dolari anual, în pandemia care pare fără sfârșit președintele Biden a dat putere muncitorilor ”să aleagă între muncă și moarte”.

”Dați-le mai mai mulți bani!”

După cum a explicat economistul Lawrence Katz pentru Harvard Gazette, „extinderea plasei de protecție socială și a plăților de stimulare din perioada pandemiei” a permis multor oameni să facă ce vor. Iar asta a făcut ca multe locuri de muncă să rămână disponibile.

Banii la saltea și ajutoarele din pandemie le-au permis unora să stea liniștiți acasă, fără niciun job, timp de mai multe luni. Răspunsul lui Biden la toate semnalele de alarmă privind deficitul de forță de muncă a fost unul care sugerează companiilor următorul lucru:„Dați-le mai mai mulți bani!”

Dar creșterea salariilor nu poate merge atât de departe, întrucât o economie distrusă se poare repara doar pe jumătate.

Legea care a plantat semințele pentru ultimii doi ani

America știe însă mereu cum să reacționeze la astfel de probleme. În 1947, după valul de greve postbelice, republicanii au câștigat Congresul pentru prima dată de la Marea Depresiune. Una dintre primele lor mișcări a fost implementarea unei semi-interdicții privind acțiunile de muncă: Legea Taft-Hartley.

Acesta a fost începutul epocii așa-ziselor legi privind dreptul la muncă, al interzicerii grevelor de solidaritate și al firmelor care pot să facă propagandă anti-sindicală asupra lucrătorilor lor în numele „libertăţii de exprimare”.

Această lege este și azi în centrul politicii muncii. Și, într-un fel, este cea care a plantat semințele pentru acești ultimi doi ani. ”Marea Demisie” este una dintre puținele variante pe care o mai au unii americani.