Dincolo de crahul bursier şi de limitele modelului de dezvoltare bazat pe investiţiile masive, China are o nouă problemă. Datoria sa publică şi suverană, element marginal până la şocul financiar din anul 2008. Programele de stimulare post-criză au deteriorat şui acest indicator. Fondul Monetar Internaţional avertizează că stocul creditului guvernamental ar urma să urce până la 250% din Produsul Intern Brut în numai cinci ani, transmite Zero Hedge.
Ce calcule realizează instituţia financiară internaţională, în afară de datoria privată de aproape 150% din PIB contractată în cea mai mare parte sub formă de împrumuturi bancare? Volumul împrumuturilor accesat de guvernele provinciale şi autorităţile locale, măsurat la 45% din PIB, va fi clasificat ca "datorie generală guvernamentală" de la sfârşitul acestui an. Lor ar trebui să li se adauge finanţările statului pentru vehiculele de investiţii care au operat la nivel provincial. Însăşi datoria suverană în nucleul ei ar urma să fie deja de 71% din PIB sau 78% din PIB, făcând ţara vulnerabilă la orice şoc macrofiscal major sau la o prezumtivă intervenţie pentru capitalizarea băncilor în cazul unei crize financiare.
