În anii '80, Nicolae Ceaușescu a hotărât ca România să își achite în totalitate datoria externă. Până în 1989, țara noastră a reușit să ajungă la zero datorie, în ciuda costurilor mari și a sacrificiilor considerabile ale cetățenilor, precum și a vânzării a zeci de tone de aur.
Decizia României în anii ’80: Plata datoriei externe
În anii ’80, Nicolae Ceaușescu a decis să plătească integral datoria externă a României, cu sacrificii mari din partea cetățenilor și vânzarea a zeci de tone de aur.
Adrian Vasilescu, consilier onorific la Banca Națională a României, a menționat că în 1964 tezaurul de aur al României era sub 100 de tone.
Până în 1989, rezerva de aur a început să crească ușor. În 1981, țara a intrat în încetare de plăți, iar Nicolae Ceaușescu a decis să plătească integral datoria externă a României, care atunci depășea 11 miliarde de dolari, renunțând la relațiile cu băncile internaționale.
„România avea în 1964 un tezaur la Banca Națională, care era fusese foarte mult diminuat, sub 100 de tone. Până în pragul anului 1989 rezerva de aur a început să se refacă ușor. În 1981, România a intrat în încetare de plăți.
Ceaușescu a luat decizia la nervi de a plăti datoria externă a țării. A decis să întrerupă relațiile cu băncile străine, și cu Fondul Monetar Internațional, și cu Banca Mondială și să plătească întreaga datorie, care era atunci la peste 11 miliarde de dolari, sumă foarte mare în vremea aceea”, a povestit Adrian Vasilescu pentru Antena 3 CNN.
Cum a plătit România datoria externă?
Adrian Vasilescu a relatat că România a început să plătească datoria externă utilizând rezervele de valută limitate disponibile în țară și exporturile din producția industrială și alimentară.
Când aceste resurse au fost insuficiente, s-a recurs la vânzarea de aur. Între 1985 și 1988, aproape 30 de tone de aur au fost vândute în acest proces.
„Am plătit cu puțina rezervă de valute pe care o avea în țară. Da’, foarte puțină și pe urmă a plătit cu ce am putut să exportăm din producția industrială și restul a fost plata prin exporturi alimentare și tot n-a ajuns.
Și atunci au decis să umblăm la aur. Din 1985, până în 1988, România a vândut aur ca să plătească datoria externă. S-au vândut aproape 30 de tone de aur”, a explicat Adrian Vasilescu.
Ceaușescu și decizia regretată
Consilierul onorific la Banca Națională a României a sugerat că Ceaușescu a plătit datoria externă cu regret și fără alternative imediate.
Această decizie a fost urmată rapid de o recumpărare a aurului. Potrivit consilierului, România a continuat să cumpere aur până în decembrie 1989.
„Avem motive să credem că Ceaușescu a făcut actul ăsta cu mare regret și în situația de a nu fi avut altă soluție. Ceaușescu a decis imediat după plata României, ca țara să înceapă să cumpere aur.
De asta credem aici, la Banca Națională, că decizia pe care a luat-o de a vinde aur a regretat-o, pentru că imediat a fost urmată de o decizie de a recumpăra aur. A cumpărat atât cât a putut până în decembrie 1989″, a spus consilierul onorific la Banca Națională a României.