Majoritatea banilor necesari finantarii si refinantarii deficitului bugetar, a datoriei publice interne, a unor obiective de investitii etc. sunt obtinuti de catre stat prin imprumuturi de pe piata interna. Populatia, bancile, conturile guvernamentale crediteaza Ministerul Finantelor, pentru ca acesta sa o scoata la capat cu cheltuielile. La prima vedere, ambele parti sunt i cistig. Creditorul se alege cu o dobinda, statul cu resurse financiare destinate dezvoltarii. De fapt, imprumuturile din ce i ce mai mari ale statului acopera gauri negre lasate mostenire de la un guvern la altul, proasta gestionare a resurselor bugetare, favoritisme fiscale etc. Ar mai fi de mentionat o sursa de finantare mai putin ortodoxa. Este vorba despre sumele pe care statul le are de rambursat agentilor economici i contul sarcinilor fiscale deductibile (TVA, accize), sume care, de regula, ajung cu mare itirziere la beneficiari, constituind credite fara dobinda la dispozitia statului.
Socotelile Ministerului Finantelor Publice aratau, la data de 28 februarie 2001, o datorie publica interna de 76.014 miliarde de lei, cu circa 61 de mii de miliarde de lei mai mare decit acum patru ani. O crestere vertiginoasa, reflectata si de evolutia dobinzilor, de la 7.387,2 miliarde lei i 1997, la 31.814,7 miliarde lei i 2000. Dezlantuirea imprumuturilor a coincis cu modificarea legislatiei, mai precis cu abrogarea restrictiilor de natura maximului plafonului de idatorare si a termenelor de contractare a datoriilor.
Cei mai grei creditori ai statului sunt bancile, cu 61,6% din imprumuturi, sectorului nonbancar revenindu-i o pondere de 29,92%, iar conturilor neguvernamentale colectate i contul general al trezoreriei statului (fondurile speciale) 17,92%.
Finantele patroneaza indisciplina
Banii creditorilor o iau deseori razna. O directie este compensarea ilesnirilor, scutirilor, reesalonarilor si aminarilor la plata obligatiilor fiscale. Renuntind la colectarea taxelor si impozitelor sau aminindu-le, statul este obligat sa umple golul apelind la credite. Importante resurse financiare sunt astfel risipite. Este concluzia raportului Curtii de Conturi pe anul 2000. Ministerul Finantelor a acordat ilesniri la plata obligatiilor fiscale i valoare de 33.708,6 miliarde lei. Din acestea, 26.757,4 miliarde lei sunt aminari si esalonari la plata si 6.951,2 miliarde lei scutiri, fara ca pentru ele sa existe criterii clare de aprobare. Pentru plata impozitelor pe salarii si a accizelor au fost acordate ilesniri de peste 10.500 miliarde lei, desi contribuabilii directi isi achitasera obligatiile. Mai clar, o parte din datoria publica a fost destinata „menajarii” rau-platnicilor. Istoria se va repeta si i cursul acestui an, avind i vedere ca suma totala a datoriilor catre stat, neachitate de agentii economici era, la nivelul lunii februarie, de 62.093,7 miliarde lei.
in acelasi registru se iscrie si neevidentierea de catre agentii economici si alti contribuabili a obligatiilor de plata datorate bugetelor publice, suma la care se ridica fiind de 1.549,9 miliarde lei. Ca este vorba despre pura indiscplina fiscala, o dovedeste faptul ca circa 18,8% din datoria catre bugete a fost recuperata i momentul efectuarii controlului.
Privind retrospectiv, anul 1999 ofera o imagine deloc favorabila a gestionarii datoriei publice interne. Pentru finantarea bugetului de stat, Ministerul Finantelor a contractat un imprumut intern nejustificat, i valoare de 3.357,3 miliarde de lei, dobinda aferenta ridicindu-se la 116,9 miliarde lei. Chiar daca aceasta datorie a fost anulata ulterior, iar banii recuperati, iresponsabilitatea ministerului ramine.
in acelasi an au fost cheltuite 3.199,4 miliarde lei pentru serviciul datoriei publice interne, fara asigurarea surselor de recuperare a fondurilor. Datoriile catre Bancorex ale fostei Companii Romine de Petrol au fost preluate la datoria publica interna, i limita sumei de 4.500 miliarde lei, pe o perioada de cinci ani de zile, fara ca ordonanta de urgenta care specifica sursele de recuperare a banilor sa fie vreodata pusa i aplicare.
A