Calculate ca procent din PIB, debitele guvernamentale au crescut cu circa un procent din produsul intern brut, respectiv de la 37,6% la 38,6% din PIB, în primele cinci luni ale anului. Evoluția vine după doi ani de scădere continuă a nivelului datoriei statului și ar putea avea mai multe cauze.

Se știe că un stat modern și responsabil se împrumută de cele mai multe ori pentru dezvoltare, așa că sumele suplimentare (atrase în special prin emiterea de titluri de stat) ar putea să însemne o finanțare mai bună pentru proiectele de infrastructură, fie că e vorba de extinderea și modernizarea rețelelor de transport, a celor de utilități, a celor sanitare sau educaționale. Din păcate, execuția bugetară pe primele șase luni ale anului ne demonstrează că nu e vorba de așa ceva: în perioada ianuarie-iunie investițiile publice au primit 10,8 miliarde de lei (sau 1,35% din PIB) față de 11 miliarde de lei (respectiv 1,45% din PIB) în prima jumătate a lui 2016. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o scădere și nu cu o creștere a cheltuielilor cu infrastructura.

 

În alte situații, împrumuturile mai vechi nu sunt achitate, ci rostogolite prin contractarea unor credite noi, de multe ori cu dobânzi mai mici și condiții mai avantajoase. Dar în astfel de cazuri suma totală datorată nu crește, ci rămâne în cel mai rău caz la același nivel. Așa s-a întâmplat în 2016, când statul a luat circa 60 de miliarde de lei de pe piețele internă și externă, o sumă aproape identică pe cea pe care a avut-o de returnat creditorilor în cursul anului trecut.

Împrumuturi pentru salarii

Așa că recenta majorare a datoriei publice pare a avea un cu totul alt motiv. Mult mai simplu și mult mai puțin util pentru viitorul României. Mai exact, se pare că cea mai mare parte din banii împrumutați suplimentar de guvernanți au fost utilizați pentru a astupa găurile din buget. Raportul execuției bugetare pe prima jumătate a anului arată că veniturile curente ale statului au scăzut cu 0,4% din PIB, cea mai mare reducere înregistrându-se la banii colectați din taxe și impozite: cu 0,7% din PIB mai puțin decât în aceeași perioadă a lui 2016. În aceeași perioadă, cheltuielile curente au crescut cu 0,6% din PIB. Pentru a menține deficitul (0,77% din PIB) la un nivel relativ asemănător cu cel de la 30 iunie 2016 (0,51% din PIB), a fost nevoie de creditele suplimentare dezvăluite de statisticile de mai sus.

 

Nici nu e de mirare că ne aflăm în situația descrisă mai sus: de la începutul anului, Executivul a crescut salariile unor largi categorii de bugetari (profesori, medici, funcționari din administrație, polițiști ori militari), dar și punctul de pensie. În același timp, unele scăderi de taxe și contribuții nu au fost suplinite de o creștere a gradului de colectare la buget. Așa că unele majorări promise au fost amânate sau chiar anulate. Iar altele sunt criticate chiar de miniștrii PSD. „Primarii care au mărit foarte mult lefurile vor constata anul viitor dacă își permit sau nu să plătească salarii bune. Dacă nu, va trebui să facă restructurări sau să scadă salariile“, spunea recent ministrul Muncii și Justiției Sociale, Lia Olguța Vasilescu. Asta în timp ce alte creșteri de lefuri, deja operate, vor fi acoperite din credite.

Risc de recesiune

Deocamdată, situația împrumuturilor nu pare chiar îngrijorătoare. Totuși, dacă se menține același ritm, până la finele anului datoria guvernamentală ar urma să urce cu nu mai puțin de 36 de miliarde de lei, adică în jur de opt miliarde de euro sau peste 4% din PIB. Adică pragul psihologic de 40% ar urma să fie depășit. Iar asta nu e deloc bine, arăta acum ceva vreme președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru. El spunea că datoria guvernamentală este la un nivel destul de înalt pentru nivelul nostru de dezvoltare, iar dacă aceasta ajunge la 40% din produsul intern brut, probabilitatea de recesiune crește aproape de 50%, după cum arată și analizele BNR. „Cu alte cuvinte, ne apropiem de un prag în care majorarea datoriei publice ne vulnerabilizează foarte tare și crește masiv riscul de recesiune“, explica acesta.

 

De altfel, nu putem spune că nu am fost avertizați cu privire la strategia în domeniu a noului Guvern. La începutul anului, directorul Direcției de Trezorerie și Datorie Publică din Ministerul Finanțelor, Ștefan Nanu, a anunțat că are de gând să se împrumute în 2017 cu circa 50 de miliarde de lei de pe piața internă și cu aproximativ trei miliarde de euro prin emisiunea de obligațiuni externe. În total, ar fi vorba de circa 63-64 de miliarde de lei, o sumă cu circa patru miliarde de lei mai mare decât cea atrasă în 2016. Cu o „mică“ deosebire: sumele de returnat pentru creditele mai vechi sunt în 2017 cu zece miliarde de lei mai mici decât anul trecut.

 

Cu alte cuvinte, ni s-a spus clar încă de acum opt luni că datoria va fi cu 14 miliarde de lei mai mare decât ar fi trebuit dacă ne-am fi întins cât ne este plapuma. Explicația oferită la acel moment de Nanu? România are nevoie de un buffer important de lichiditate în Trezorerie pentru a se proteja de fluctuațiile pieței de împrumut. Problema reală este că se pare că sumele anunțate în ianuarie nu sunt nici pe departe suficiente pentru a acoperi nevoile Guvernului. Așa că sunt șanse reale ca nivelul creditelor atrase să crească semnificativ față de prognozele de la început de an.

Bine și nu prea

O veste bună privind datoria publică o reprezintă, totuși, faptul că, potrivit proiecțiilor actuale, statul român va avea de plătit din ce în ce mai puțin drept rate, dobânzi și comisioane pentru împrumuturile contractate. Astfel, dacă în acest an trebuie să returnăm aproape 50 de miliarde de lei, în 2018 și 2019 suma scade în jurul nivelului de 47,5 miliarde de lei, în 2020 ajunge la 36 de miliarde, iar în 2021 coboară la 31 de miliarde de lei. Minimul se va atinge în 2023 – 24,5 miliarde de lei, urmând ca în 2024 să se înregistreze o creștere ușoară, până la aproape 27 de miliarde.

Dar orice informație pozitivă are și un revers – dacă știu că vor avea de returnat din ce în ce mai puțin creditorilor, guvernanții s-ar putea simți încurajați să se împrumute în continuare și, de ce nu, din ce în ce mai mult. La adăpostul unor argumente de genul avem oricum una dintre cele mai mici datorii publice din Uniunea Europeană raportată la produsul intern brut (sub noi mai sunt acum doar bulgarii, cu 29,5% din PIB, și estonienii, cu 9,5% din PIB), mai e mult până la limita de 60% din PIB cerută de Bruxelles sau avem nevoie de bani pentru dezvoltare, există riscul ca actualele sau viitoarele guverne să facă tot mai multe credite. Pe care, în loc să le utilizeze cu adevărat pentru proiecte cu valoare adăugată, să le folosească în scop electoral, pentru creșteri de pensii, pentru salarii mai mari pentru bugetari ori pentru ajutoare sociale.