Ce reprezintă vârtejul din pieţele finanicare din ultimele săptămâni? Este o nouă etapă de deflaţie a datoriilor caracterizată de incapacitatea de a plăti creditele şi repudierea acestora, spune Michael Hudson, profesor la University of Missouri şi fost executiv la banca newyorkeză Chase Manhattan. Este rezultatul a ceea ce nu s-a făcut până la capăt în anul 2008, a declarat acesta într-o intervenţie televizată pentru Russia Today. Pentru cea mai mare parte a americanilor este înrădăcinată ideea că Wall Street-ul şi sectorul financiar fac parte din economia reală şi contribuie la avansul economic. Revenirea din ultimii şapte ani a fost pe această bază a activităţii sporite în finanţe, asigurări şi real estate. De fapt, a fost o iluzie întrucât economia nu a crescut deloc.

Ce s-a întâmplat a fost, de fapt, un nou influx de credit. Companiile listate pe Bursa de la New York au făcut răscumpărări ale propriilor acţiuni cu bani împrumutaţi cu 0,1% şi creaţi de industria financiară. Acum, acţiunile cad din nou la pământ, iar aceleaşi corporaţii se văd cu o pierdere de 10% la nivelul capitalizărilor bursiere. Este elementul fundamental pe termen lung cel care amendează aceste măsuri pe termen scurt, mai zice Hudson.

Sistemul se ţine prin fraudă

Este un context în care întregul sistem de credit tinde să genereze randamente pe hârtie, chiar dacă acest lucru se întâmplă prin fraudă sau prin spolierea participanţilor la economia reală. Când lucra, în anii '60, la Chase Manhattan băncile, într-adevăr, câştigau exact aşa cum îşi imaginează oamenii că fac şi astăzi: se împrumută cu dobânzi mai joase prin depozite şi plasează la randamente mai ridicate prin credit. Acum, însă, acestea crează credite-gunoi ("junk") – despre care ştiu că nu pot fi plătite – pe care le plasează apoi altor fraieri cum ar fi case de economii din Germania sau fonduri de pensii. Este un sistem care a fost legalizat de la mandatul la şefia băncii centrale a SUA a lui Alan Greenspan şi până în prezent. "Sectorul de fraudă este acum parte a sectorului financiar", a afirmat Hudson care recent a lansat cartea "Uciderea gazdei. Cum paraziţii financiari şi datoriile distrug economia globală" ("Killing the Host. How Financial Parasites and Debt Destroy the Global Economy").

Lumea ca o imensă închisoare a datornicilor

Lumea ar putea fi şi altfel decât este astăzi, cu băncile în centrul economiei. Spre exemplu, ar putea să nu fie ca în prezent în SUA unde plata dobânzilor este deductibilă la taxe. "Subvenţionăm îndatorarea în detrimentul investiţiei în equity", a sintetizat profesorul american de economie. În opinia sa, acum majoritatea oamenilor trăiesc pentru bănci, deşi nu ar trebui ca lucrurile să stea aşa. Nici măcar nu trebuie să existe închisori ale datornicilor; este de ajuns faptul că se admite că un creditor poate urmări toată viaţa un debitor luându-i o parte din venituri. Aceasta este o servitute a datornicilor după modelul celei din Antichitate şi Evul Mediu. Nu eşti legat de pământ, te poţi muta oriunde, dar trebuie să-ţi plăteşti stăpânul-creditor. Hudson aminteşte cât de înrădăcinat este sistemul: fără studii realizate pe credit nu îţi poţi găsi de muncă, iar tinerii îşi încep viaţa activă înglodaţi în datorii.