In ce situatii se pot obtine daune cominatorii pentru neindeplinirea unei obligatii? Mitrache Elena Teodora – Craiova Anterior introducerii in Codul de procedura civila a prevederilor art. 5803 si art. 5804, mijlocul de constrangere a debitorului pentru a aduce la indeplinire o obligatie de a face sau a nu face, constand in faptul sau personal, era, ca regula generala, acela al daunelor cominatorii. Acestea au fost caracterizate ca fiind “o condamnar
| |
In ce situatii se pot obtine daune cominatorii pentru neindeplinirea unei obligatii?
Mitrache Elena Teodora – Craiova
| |
Anterior introducerii in Codul de procedura civila a prevederilor art. 5803 si art. 5804, mijlocul de constrangere a debitorului pentru a aduce la indeplinire o obligatie de a face sau a nu face, constand in faptul sau personal, era, ca regula generala, acela al daunelor cominatorii.
Acestea au fost caracterizate ca fiind “o condamnare pronuntata pentru fiecare zi de intarziere de la data ramanerii definitive a hotararii care a obligat pe debitor la plata lor, in scopul de a-l determina sa execute obligatia sa”, si au reprezentat una dintre cele mai controversate probleme ale raspunderii civile, fiind o creatie a jurisprudentei, care le-a imaginat ca un mijloc de constrangere subsidiar in raport de mijloacele prevazute de lege, ce se aplica in cazurile in care acestea din urma sunt improprii in raport cu natura obligatiei ce trebuie executata.
Ele nu se aplica in cazul obligatiilor avand drept obiect sume de bani, deoarece, pe de o parte, acestea produc dobanzi in caz de intarziere, iar, pe de alta parte, sunt susceptibile de executare silita, prin recurgerea la formele de excutare prevazute de legislatia procesual–civila (poprirea, urmarirea bunurilor imobile/mobile).
De asemenea, nu pot fi acordate nici pentru asigurarea executarii obligatiilor de a da, care, in principiu, pot fi executate in natura pe calea executarii silite. Daunele cominatorii se aplica numai atunci cand este vorba de executarea obligatiilor de a face sau a nu face. Totusi, in mod traditional, s-a admis ca si in cazul obligatiilor de a face ori a nu face, daunele cominatorii nu isi gasesc aplicarea in urmatoarele situatii:
a) Atunci cand efectuarea obligatiei in natura nu mai este posibila, datorita faptului ca scopul in vederea caruia a fost asumata nu mai poate fi atins.
b) Daca executarea in natura pe cale silita a obligatiei este posibila fie prin intermediul executorului judecatoresc, fie de catre creditor, pe contul debitorului (art. 1077 Cod civil). de exemplu, ridicarea unui gard, a unei constructii, demolarea unui zid etc.
In doctrina, s-a mai mentionat un caz in care acordarea daunelor cominatorii nu este posibila pentru a asigura executarea in natura a obligatiilor de a face sau a nu face, si anume cand refuzul debitorului de a executa obligatia in natura este clar exprimat, astfel incat instanta trebuie sa stabileasca direct despagubirea pentru prejudicul suferit de creditor prin neexecutarea obligatiilor debitorului. Un astfel de punct de vedere nu a fost insa, in mod perfect indreptatit, acceptat, dat fiind ca, in toate situatiile in care se solicita si se acorda daune cominatorii, exista refuzul debitorului, clar exprimat, deoarece, altfel, nu s-ar ajunge la promovarea unei actiuni in justitie. Or, a nu acorda daunele cominatorii daca debitorul declara in mod expres ca nu isi va indeplini obligatia, chiar daca ar fi obligat la plata unor astfel de daune, ar insemna sa se dea o prima de incurajare debitorilor de rea-credinta si de se lasa nesanctionat refuzul culpabil de executare a obligatiei legal asumate.
Atata timp cat obligatia nu a fost executata in natura, se poate dispune obligarea la plata daunelor cominatorii, care constituie un mijloc de a constrange prin amenintarea pe care o reprezinta pentru debitor, spre a-l determina sa isi execute obligatia legal asumata, ele reprezentand, asa cum s-a aratat in literatura de specialitate, un mijloc indirect de asigurare a executarii obligatiilor.
In acest sens, s-a aratat ca suma la care este condamnat debitorul devine un adevarat mijloc de constrangere in contra debitorului, si scopul ei este acela ca, sub amenintarea sumei mari pe care ar plati-o daca ar persista in intarzierea sa, debitorul sa se hotarasca si sa prefere sa execute obligatia. Tot astfel, se considera ca ratiunea daunelor cominatorii este tocmai aceea de a infrange rezistenta debitorului, oricat de clar exprimata ar fi ea. De aceea, daunele cominatorii au fost numite pedeapsa civila, mijloc de constrangere etc.
In final, precizam ca s-a mai sustinut ca, in orice caz, pronuntarea unor daune cominatorii in cazul unor obligatii prevazute cu o clauza penala este inadmisibila, intrucat creditorul, acceptand conventional evaluarea anticipata a daunelor-interese, si-a manifestat clar optiunea pentru executarea prin echivalent, renuntand deci la executarea imatura a obligatiei principale.
In mod evident, o astfel de opinie nu poate fi primita, deoarece a stabili anticipat cuantumul daunelor–interese nu inseamna a renunta la executarea in natura a obligatiei, in cazul dat (la fel ca in situatia stabilirii unor obligatii alternative cu clauza penala etc.), rolul clauzei penale este doar de a stabili intinderea daunelor pe care le va primi creditorul, in cazul in care obligatia a devenit imposibil de executat in natura. Mai mult, nu se poate ajunge ca, aplicand o institutie juridica edictata pentru protejarea creditorului, acesta sa ajunga intr-o pozitie mai putin avantajoasa decat daca nu ar fi beneficiat de aceasta, din moment ce principiul executarii in natura a obligatiei contractuale are prioritate, iar clauza penala poate fi invocata numai de partea care este gata sa isi execute sau si-a executat deja prestatia la care se obligase.