Președintele american Donald Trump a anunțat sâmbătă seara că armata Statelor Unite va ataca 52 de situ-uri iraniene, foarte importante pentru cultura și istoria zonei, în cazul în care cetățeni americani vor avea de suferit. Dincolo de spectacolul declarațiilor dintre Trump și liderii iranieni, apare o întrebare logică: de ce 52?
Trump sugerează în postarea lui de ce a ales acest număr, spunând că 52 simbolizează numărul de ostatici americani luați în urmă cu mulți ani de iranieni.
Pentru a înțelege la ce se referă președintele american trebuie să ne întoarcem în timp cu mai bine de 40 de ani, la începutul lunii noiembrie a anului 1979.
Asaltul asupra ambasadei
În data de 4 noiembrie 1979, o mulţime de studenţi islamişti iranieni a luat cu asalt Ambasada Statelor Unite la Teheran, luându-i ostatici pe
În duminica de 4 noiembrie 1979, între 300 şi 400 de studenţi, în majoritate militanţi islamişti radicali, au sărit gardul în incinta Ambasadei SUA la Teheran, înfrângând vigilenţa puşcaşilor marini americani, care asigurau paza misiunii diplomatice în Iran.
Au fost ocupate puncte-cheie, nu i s-a mai permis nimănui să iasă din ambasadă şi a fost arborat drapelul islamului, în locul celui american.
Peste 60 de ostatici, cu ochii acoperiţi şi mâinile legate, au fost purtaţi prin diferite locuri ale ambasadei. Zece din ei au fost eliberaţi din motive umanitare, iar 52 au continuat să rămână în captivitate.
„Studenţii islamişti” cereau extrădarea şahinşahului Mohamed Reza Pahlavi, care urma un tratament medical în SUA, precum şi predarea averii acestuia noii puteri de la Teheran. Poziţia lor a rămas neschimbată timp de 14 luni, după luarea de ostatici.
O criză speculată de gardienii revoluției
Criza s-a accelerat după demisia lui Bazargan, la 6 noiembrie a aceluiaşi an, şi preluarea destinelor ţării de către „Consiliul gardienilor revoluţiei”, armata ideologică a regimului islamic de la Teheran.
Ulterior, Teheranul a refuzat orice export de petrol în SUA, care la rândul lor au decretat embargou asupra bunurilor de consum cu destinaţia Iran, au îngheţat conturile bancare iraniene şi i-au expulzat pe toţi iranienii.
Întreruperea relațiilor diplomatice
Nereuşind să ajungă la un compromis cu regimul islamic, Washingtonul a întrerupt relaţiile diplomatice cu Teheranul, la 7 aprilie 1980.
La 25 aprilie, o operaţiune heliportată a forţelor speciale americane, Eagle Claw, trimisă cu scopul de a-i elibera pe ostatici, s-a transformat într-un veritabil dezastru, iar ostaticii au fost dispersaţi în diferite oraşe din Iran.
Captivii au fost eliberaţi la 20 ianuarie 1981, în baza unui acord indirect Washington-Teheran, mediat de Algeria. Evenimentul, facilitat de moartea şahului, la 27 iulie 1980, şi declanşarea războiului Iran-Irak, a coincis cu învestirea pentru un prim mandat a preşedintelui Ronald Reagan, succesor al lui Jimmy Carter, care nu reuşise să mai convingă electoratul, după ce nu rezolvase criza ostaticilor.