De ce „a jucat Recep Tayyip Erdogan un joc periculos fără a păcăli, finalmente, pe nimeni”?
Președintele turc a ordonat expulzarea a zece ambasadori, inclusiv a celor din șapte țări NATO, înainte de a se răzgândi în cele din urmă, luni seară, arată 20minutes.fr.
De ce și-a asumat Erdogan un asemenea risc când Turcia este deja izolată pe frontul diplomatic și economic și de ce, finalmente, președintele turc şi-a schimbat tonul?
Într-adevăr, Recep Tayyip Erdogan nu este cunoscut ca fiind cel mai calm sau cel mai diplomat dintre lideri atunci când vine vorba de soluționarea disputelor pe scena internațională. În ciuda acestei reputații solide de şef de stat impetuos, faptul că președintele Turciei a ordonat expulzarea a zece ambasadori din țara sa i-a surprins pe mulți dintre experți și diplomați din țară. Expulzarea acestor zece ambasadori ar fi putut izola și mai mult Ankara, care suferă deja din cauza relațiilor tumultuoase cu NATO, ca și cu Uniunea Europeană. Riscul de a le întoarce spatele Statelor Unite, Germaniei, Franței, Olandei, Danemarcei, Finlandei, Suediei, Canadei, Norvegiei și Noii Zeelande nu păreau așadar rezonabil. Cu atât mai mult cu cât motivul invocat [pentru a sancționa sprijinul ambasadorilor pentru eliberarea oponentului politic Osman Kavala] nu era suficient pentru a justifica o măsură de o asemenea amploare, potrivit observatorilor.
După ameninţarea președintelui turc, ambasadorii occidentali l-au văzut pe Erdogan dând înapoi, luni seară. Aceşti emisari occidentali în Turcia s-au „repliat” și „vor fi mai atenți în viitor”, a spus președintele turc, renunțând apoi să-i expulzeze pe cei zece ambasadori din ţara sa. De ce s-a dedat Erdogan la acest joc periculos de amenințare și de ce, finalmente, şi-a schimbat tonul?
Nu este prima încercare
Președintele turc nu este la prima încercare și a încercat o stratagemă veche de când lumea: diversiunea. Pentru a înțelege de ce Erdogan atacă restul lumii, în mod paradoxal, trebuie să ne întoarcem spre Turcia. „Turcia trece printr-o criză economică foarte violentă”, susține Alican Tayla, specialist în această Institutul de Relații Internaționale și Strategice (Iris). Inflația este în creștere, iar puterea de cumpărare a gospodăriilor nu a fost niciodată atât de scăzută. Din ianuarie 2021, moneda națională a pierdut aproape 25% din valoarea sa față de dolar și trei guvernatori ai băncii sale centrale au fost demiși între 2019 și 2021.
Cu câteva zile înainte de expulzarea ambasadorilor, statul turc a fost pus sub supraveghere de către organismul internațional Gafi, Financial Action Task Force, pentru eșecurile sale în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului. Punerea pe lista gri a Gafi ar putea avea consecințe asupra investițiilor străine din Ankara, ceea ce ar înrăutăți situația economică deja foarte tensionată a Turciei. Investițiile străine directe sunt deja la cel mai scăzut nivel. 5,7 miliarde de dolari au fost investiți în 2020, față de 19 miliarde de dolari în 2007.
„Este o constantă, ori de câte ori Turcia este în criză internă, Erdogan este ofensiv pe plan internațional”, a descris Alican Tayla. Sentimentul patriotic turc este extrem de puternic și, dacă sfoara este groasă, legarea poporului turc împotriva exteriorului poate ajuta la evitarea concentrării asupra crizei interne.
Decizia de a demite un ambasador nu este însă niciodată banală și rămâne un eveniment extrem de rar. Dar zece deodată, dintre care șapte reprezintă țări aliate în cadrul NATO, și cu câteva zile înainte de G20 (sâmbătă, la Roma)… A jigni atât de mulți puternici este o „îndrăzneală” mare. Alican Tayla confirmă riscurile, chiar dacă potrivit lui, „ăsta este tot principiul lui Erdogan. El caută să surprindă și să îi şocheze pe protagoniștii mondiali. Turcia nu are mare greutate, așa că ea loveşte prin surprindere”.
În ceea ce privește consecințele pe termen lung, „nu fac parte din software-ul lui Erdogan”, notează expertul. Acesta din urmă caută câștiguri rapide, fără să măsoare cu adevărat impactul acestor decizii”. Iar acesta din urmă l-ar fi putut costa scump, „mai ales economic”, susține Alican Tayla. Moneda turcă, deja slabă, scăzuse deja puternic luni dimineață.
Riscuri mari, consecințe și mai mari
Riscurile erau prea mari și consecințele ar fi fost mult prea mari, chiar și pentru impulsivitatea lui Erdogan. De asemenea, relaxarea a fost rapidă și… neașteptată. Într-un mesaj pe Twitter, majoritatea ambasadelor în cauză au afirmat că acționează în „conformitate cu Convenția de la Viena și cu articolul 41 al acesteia” care încadrează relațiile diplomatice și interzice orice amestec în afacerile interne ale țării gazdă. Aceste declarații au fost „primite pozitiv” de către președintele turc, potrivit agenției oficiale de presă Anadolu. Și, finalmente, Erdogan a declarat că renunță să-i expulzeze pe cei zece ambasadori luaţi în vizor.
Sarah Sriri, managerul proiectului „Analiză și strategie” la Fundația Mediteraneeană pentru Studii Strategice (FMES), explică: „A fost un pariu prea riscant, chiar și pentru Erdogan, și el însuși a dat înapoi. Avea prea multe de pierdut”. Experta indică în special că președintele turc plănuia de mult să se întâlnească cu Joe Biden în timpul G20. Ocazia, prea bună, ar fi fost irosită în cazul unei crize diplomatice profunde. Calendarul internațional trebuie să fie jucat într-adevăr în detensionare. Între G20 din această sâmbătă și COP26 din această duminică, săptămâna are cu ce să măgulească visele liderului turc: să regăsească măreția Imperiului Otoman. Cu toate acestea, „este greu să te joci cu marile puteri atunci când ești izolat. Turcia vrea să fie o țară mare, dar nu poate fi singură”, explică cercetătoarea.
Iar primul pas de liniște a Occidentului, afirmând că nu vrea să se amestece în afacerile interne ale Turciei, a fost văzut de Erdogan „ca o cale de ieșire, o oportunitate de a da înpoi fără a pierde prea mult din onoare”, susține Sarah Sriri. Alican Tayla confirmă: „Occidentul nu a vrut să pună paie pe foc pentru că Turcia păstrează un interes strategic puternic. Arată totuși slăbiciunea lui Erdogan, care a stabilit o confruntare înainte de a renunța la ea cu prima ocazie”.
Luni, Turcia „a evitat, așadar, cea mai gravă criză diplomatică din istoria sa recentă”, potrivit dnei Sarah Sriri, chiar dacă relațiile cu restul G20 ar putea fi polare sâmbăta aceasta: „Există un climat de tensiune latentă cu NATO de la cumpărarea unor rachete rusești de către Turcia. Această afacere cu ambasadorii nu va ajuta situația, dar țara a scăpat luni de ce e mai rău”. Și cercetătoarea conchide: „Erdogan a făcut un joc periculos, dar până la urmă nu a păcălit pe nimeni. Este un agitator, dar de data asta a mers prea departe, chiar și după standardele lui”.
