Când vine vorba de istoria alternativă, al Doilea Război Mondial este rege. Zeci de cărți, filme și manuale sugerează cum s-ar fi schimbat istoria dacă Hitler ar fi invadat Marea Britanie sau nu ar fi invadat Rusia. Puțini vor să afle ce s-ar fi întâmplat dacă Germania Imperială nu ar fi invadat Belgia în 1914 sau dacă America nu ar fi intrat în război.

E ușor de presupus că înfrângerea germanilor a fost inevitabilă din cauza unei coaliții aliate mai bogate în forță de muncă, armament și bani. Cu toate acestea, Germania aproape a cucerit Parisul în 1914, a zdrobit Serbia și România, a pus la pământ armata franceză, a alungat Rusia din război și apoi a ajuns la un pas de victoria de pe frontul de vest, în 1918. Așadar, puterea Germaniei Imperiale nu trebuie subestimată. Până la semnarea armistițiului, într-un vagon de cale ferată franceză, la 11 noiembrie 1918, inamicii Germaniei nu au făcut-o.

NationalInterest prezintă câteva teorii prin care Germania ar fi putut câștiga Marele Război.

Evitarea războiului pe două fronturi

Dacă Germania din sec.XX ar avea o piatră funerară, pe ea ar scrie „Iată ce se întâmplă celor care luptă pe două fronturi”. Ideea din spatele Planului Schlieffen al Germaniei, impunea concentrarea asupra Franței în zilele de deschidere a conflictului, menținând în paralel forțele mai slabe din est. Germania a trebuit să-și răspândească forțele între Vest și Est, sprijinindu-și în același timp aliații austro-ungari și turci. Ceea ce Kaiserul ar fi putut realiza, dacă s-ar fi concentrat pe un singur front, a devenit dureros de clar în 1918. Germanii au transferat rapid 500.000 de soldați în Franța. De asemenea, au declanșat noi tactici inovatoare de infiltrare stosstruppen (Stormtrooper), o formă timpurie de blitzkrieg fără tancuri, care le-a permis să rupă impasul războiului de tranșee. De aceea, ar fi fost ideal ca Germania să poată lupta singură împotriva Rusiei, fără un război cu Franța.

Germania să nu fi invadat Belgia

Din perspectivă militară, avansarea către Belgia a fost o mișcare strălucită de a ocoli armatele franceze și fortificațiile de la granița franco-germană. Marea Britanie garantase însă neutralitatea Belgiei. O „bucată de hârtie” ridiculizată de Keiser, care i-a oferit Londrei un casus belli pentru a declara războiul. Acum Germania se confrunta nu doar cu Franța și Rusia, ci și cu imensele resurse militare și economice ale Imperiului Britanic. E foarte posibil ca Marea Britanie să fi declarat oricum război Germaniei, doar pentru a împiedica o singură putere să domine continentul. Dar, dacă Germania ar fi reușit să oprească intrarea Angliei în război, s-ar fi bucurat de mai mult timp și mai multe resurse pentru a-și învinge dușmanii.

Dacă nu foloseau războiul submarin

Germanii au trecut la războiul submarin nerestricționat, în care navele erau scufundate fără avertisment. Au scufundat sute de nave, doar ca să anuleze presiunea americană. Ofensiva germană a scufundat 880.000 de tone de transport maritim doar în aprilie 1917 și a pus în pericol comerțul maritim de care depindea Marea Britanie. Dar l-a ajutat și pe președintele Woodrow Wilson să convingă Congresul SUA să declare război Germaniei. Dacă Germania nu ar fi recurs la atacurile submarine, ar fi amânat implicarea trupelor americane, care în mod clar a schimbat echilibrul puterii pe frontul de vest, în 1918.

Niciuna dintre aceste alternative nu ar fi garantat victoria, dar, cel puțin, ar fi oferit Germaniei o șansă, concluzionează NI.