Istoria recentă a dovedit că tancul M1A1 rămâne o mașinărie de război capabilă, care poate domina câmpul de luptă și poate ajuta la supraviețuirea echipajului său, potrivit site-ului 19FortyFive.
Tancul conceput în primul rând pentru lupta în Europa și-a făcut botezul în Orientul Mijlociu
Dezvoltat pentru a înlocui vechiul tanc M60 Patton, tancul principal de luptă american M1 Abrams a intrat în serviciu la începutul anilor 1980.
Ani la rând, tancurile armatei SUA au efectuat operațiuni de instruire cu alte națiuni NATO pentru a-și perfecționa abilitățile și a se asigura că vor fi gata să învingă URSS și Pactul de la Varșovia.
Tancul și-a făcut botezul în timpul războiului din Golf.
Din fericire, al Treilea Război Mondial nu a avut loc niciodată, așa că tancul conceput în primul rând pentru lupta în Europa și-a făcut botezul în Orientul Mijlociu, în timpul războiului din Golf din 1991. M1A1 era capabil să țintească inamicul la distanțe mai mari de 2.500 m, în timp ce tancurile irakiene aveau o rază de acțiune de 2.000 de metri.
Astfel, echipajele tancurilor americane puteau lovi ținte irakiene înainte ca inamicul să intre în raza de acțiune. Niciun tanc M1 Abrams nu a fost distrus de focul inamic. Și nici măcar un echipaj de pe Abrams nu și-a pierdut viața din cauza focului irakienilor.
Vârful de lance în timpul invaziei Irakului
Abrams a fost dislocat din nou în timpul invaziei Irakului, din 2003, pentru eliminarea lui Saddam Hussein. În timpul campaniei inițiale, de 43 de zile, Abrams s-a dovedit a fi vârful de lance în așa-numitele „Thunder Runs” împotriva armatei irakiene. Din nou, tancul din epoca Războiului Rece a fost la înălțimea sarcinii din Orientul Mijlociu.
Dar, de această dată, au fost ucise primele echipaje de pe tancuri. Iar până la sfârșitul anului 2006, peste 500 de tancuri Abrams au fost transportate înapoi în SUA pentru reparații.
Sursa foto: en.wikipedia.org
