Deşi avem unul dintre cele mai puţin stufoase sectoare publice din Europa, cifrele ne arată că numărul angajaţilor statului este mult prea mare pentru posibilităţile bugetului.
Pus la zid şi chiar demonizat în ultima vreme, sistemul public autohton dovedeşte, la o privire mai atentă, că mai are loc de crescut până să ajungă să aibă proporţiile celor din nordul Europei. Astfel, dacă în Suedia, Danemarca, Olanda sau în Marea Britanie între 31% şi 35% din salariaţi sunt bugetari, iar în Grecia, proporţia acestora este de peste 29%, la noi atinge numai 19,5% (cea mai mică din UE, potrivit Eurostat). În ciuda acestui fapt, alte cifre ne demonstrează clar că la nivelul de dezvoltare economică din prezent nu ne permitem să susţinem aproape un milion de bugetari: salariile lor reprezintă 8,8% din PIB-ul României, asta în timp ce lefurile unui sistem public mult mai stufos, cel francez (31,7% din totalul angajaţilor) consumă doar 4,5% din PIB-ul din Hexagon.
Un alt mit care trebuie nuanţat este că doar la noi salariile din sistemul public sunt mai mari decât cele de la privat. Într-adevăr, în România, înainte de reducerea din iunie, leafa medie a bugetarilor era cu două treimi mai mare decât cea din sectorul particular. Totuşi, şi în Ungaria, Marea Britanie, Austria, Franţa sau Bulgaria, salariile la stat le depăşesc pe cele de la privat. Problema este că, peste hotare, discrepanţele sunt semnificativ mai mici, de până la 20% (30% în Franţa), între administraţia publică centrală şi sectorul privat.
Mai transparent, mai cinstit
Mai important decât diferenţele de câştiguri dintre cele două sectoare este, crede Elena Iorga, director de programe în cadrul Institutului pentru Politici Publice (IPP), faptul că în sistemele birocratice din Europa şi SUA veniturile angajaţilor sunt mult mai transparente, există mai puţine clase de salarizare şi nu există variaţii atât de mari între salariul de bază şi câştigurile efective ca în cel autohton. „Apoi, acolo se aplică principiul plată egală la muncă egală. La noi, în funcţie de instituţie, salariile pot diferi foarte mult pentru aceeaşi poziţie“, explică aceasta.
Nici invocarea unor aparate guvernamentale din Europa, care ar fi mai puţin stufoase decât al nostru, nu este întotdeauna corectă. Într-adevăr, cei opt membri ai guvernului federal elveţian par puţini pe lângă cele 15 ministere ale cabinetului Boc. Însă tot 15 ministere are şi guvernul maghiar, cel italian are 13 ministere şi zece miniştri fără portofoliu, cel ceh are 17 ministere, cel britanic are 22, iar cel suedez are chiar 23 de portofolii.
Bugetar egal semizeu
Dar nu statele nordice, vestite pentru puternicele sisteme birocratice, sunt paradisul bugetarilor. Raiul angajaţilor la stat este, sau mai curând era, mult mai la sud, pe malul Mediteranei. Unul din trei salariaţi greci este plătit din taxele şi impozitele colectate de la angajaţii din mediul privat şi de la companii. De fapt, mai ales în ultimii ani, o bună parte a banilor necesari pentru plata bugetarilor a venit din împrumuturi externe. Asta a făcut ca datoria publică a Greciei să depăşească 100% din PIB şi ca deficitul bugetar să depăşească 13% din PIB anul trecut.
Sunt deja celebre condiţiile mai mult decât favorabile oferite funcţionarilor publici eleni: posibilitatea de a ieşi la pensie înainte de 50 de ani, protecţie aproape totală la concediere, programul lejer de muncă, sporuri de-a dreptul ridicole, cum ar fi cel pentru sosirea la timp la muncă.
Dar risipa bugetară tolerată de guvernul de la Atena este mult mai vastă. De exemplu, 40.000 de femei nemăritate sau divorţate, fiice ale unor funcţionari publici decedaţi, încasează pensiile acestora (ceea ce costă statul circa 550 de milioane de euro pe an). Există în Grecia sute de comitete, în cadrul cărora sunt angajate peste 10.000 de persoane, şi care înghit peste 220 de milioane de euro anual, înfiinţate în scopuri care de care mai bizare. Printre ele, un comitet de administrare a lacului Kopais, care a secat în anii ’30 ai secolului trecut.
Cu toţii în aceeaşi oală
Preşedintele CNSLR Frăţia, Marius Petcu, crede că sistemul românesc nu poate fi plasat în rândul celor moderne şi eficiente, însă nici nu se poate compara cu cel elen. „Ne aflăm mai degrabă într-o zonă de mijloc. Încercăm să ne restructurăm, însă cu resurse limitate“, spune el. Liderul sindical consideră că, dacă ar exista fonduri suficiente, ar fi mult mai uşor să se diminueze mica corupţie sau să se schimbe atitudinea salariaţilor. „Aşa, însă, ne învârtim în acelaşi cerc vicios şi trebuie să-i convingem pe oameni să aibă o prestaţie bună pentru banii foarte puţini pe care îi primesc“, arată Petcu.
Statisticile oficiale arată că lucrurile nu stau chiar aşa. Potrivit ultimelor informaţii, salariul mediu brut din sectorul bugetar a fost, în primele trei luni ale anului, de 722 de euro. Cu câteva procente sub cel din Ungaria şi de vreo două ori mai mare decât cel înregistrat în Bulgaria. După reducerea de 25%, salariul mediu brut al bugetarilor autohtoni va ajunge la 541 de euro. Ceea ce înseamnă că încă va fi semnificativ mai mare decât cel raportat pentru mediul privat (428 de euro).
Se poate spune, desigur, că în zona de business, veniturile reale sunt mai mari, având în vedere că sunt fie disimulate utilizându-se PFA, contracte de prestări servicii sau contracte de drepturi de autor, fie sunt plătite parţial la negru. În acelaşi timp, argumentul poate fi la fel de bine utilizat şi pentru unele categorii de bugetari, care, pe lângă leafa oficială, încasează şi venituri nefiscalizate.
Alfred Bulai, sociolog şi conferenţiar universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), crede că este greşit să antagonizăm sistemul public şi cel privat. „Se creează senzaţia că există oameni care produc şi oameni care nu produc. În realitate, fiecare are rolul său. Cu ceea ce trebuie să fim de acord este că există, în zona birocraţiei de stat, destulă incompetenţă, cheltuieli nejustificate şi un deloc neglijabil fenomen de politizare“, spune el. Însă aceleaşi probleme pot fi observate, într-o proporţie mai mică sau mai mare, şi în aria privată. Concluzia este una amară: sistemul bugetar arată precum societatea românească, care are „probleme structurale grave“. Iar în lipsa unei restructurări reale, măsurile de austeritate adoptate de Guvern nu numai că nu vor avea decât rolul meschin de a face economii, dar riscă să-i facă să plece din sistem exact pe cei competenţi.
În ultimii cinci ani, după cum au descoperit mass-media, numai la nivelul ministerelor au apărut 60.000 de posturi noi. Iar robinetul angajărilor încă este deschis
Sistemul bugetar autohton arată precum societatea românească, care are probleme structurale grave.
Alfred Bulai, sociolog, conf. universitar SNSPA
În străinătate, transparenţa este mai mare şi nu există diferenţe atât de mari între salariul de bază şi veniturile reale ale angajaţilor din sistemul public.
Elena Iorga, director programe IPP
NOI ŞI CEILALȚI
Proporţia bugetarilor în totalul angajaţilor din România este una dintre cele mai mici din Europa (sub o cincime, faţă de 27% media UE). În acelaşi timp, numărul lor este mai mare decât ne permitem.
Austeritate peste hotare
– În Italia, cheltuielile bugetare vor fi reduse cu 24 mld. euro (1,6% din PIB). Printre altele, salariile funcţionarilor vor fi îngheţate timp de trei ani.
– Guvernul spaniol a decis scăderea cheltuielilor bugetare cu 15 mld. euro în 2010-2011. Salariile din sectorul public se vor diminua în medie cu 5%.
– Statul grec trebuie să consume cu 30 mld. euro mai puţin până în 2012. S-a renunţat la salariul al 13-lea şi la al 14-lea pentru funcţionarii publici.
– Guvernul de la Sofia a decis reducerea cheltuielilor bugetare cu 20%. „Unii pot stinge luminile, alţii îşi pot concedia secretara“, a declarat ministrul finanţelor.
– Noul cabinet britanic a adoptat un plan de austeritate de 7,3 mld. euro. Se va renunţa la subvenţii, cheltuieli de protocol, cursuri de reconversie profesională.
– California a decis noi reduceri de costuri. Vor fi afectate în special programele de ajutorare a persoanelor sărace şi a bolnavilor psihici.
