De ce ascensiunea Chinei va fi de scurtă durată?
Se presupune că, începând cu anul calendaristic 2022, datoria corporativă totală din China a atins 350% din PIB, sau aproximativ 385 de trilioane de yuani, adică 58 de trilioane de dolari.
După cum explică autorul comentariului, englezii au fost primii care s-au industrializat, iar procesul de industrializare a durat șapte generații. Au urmat nemții, care au învățat cum merg lucrurile de la britanici și astfel au finalizat procesul în patru decenii. Coreenii, care au început prin 1953, au reușit să termine industrializarea în două decenii.
Practic, cu cât începe mai târziu, cu atât drumul spre industrializare este mai bine pavat, iar călătoria este mai rapidă și mai ușoară. China a început industrializarea abia după ce președintele Nixon a călătorit la Beijing pentru se vedea cu Mao Zedong.
Încrucișarea industrializării cu urbanizarea
În industrializare este vorba mai mult decât de opțiuni de transport în masă, oțel, transport feroviar, electricitate și petrol. Este vorba și de orașe. Industrializarea înseamnă că fermierii devin mai productivi, împingând oamenii spre orașe. În același timp, există infrastructură și fabrici și uzine care atrag din ce în ce mai mult oamenii din mediul rural, subliniază Barron’s.
Cheia înțelegerii succesului Chinei din ultimele decenii, precum și a prăbușirii sale, în următoarele câteva decenii, este tocmai această încrucișare a industrializării cu urbanizarea.
Înghesuirea a două secole de dezvoltare în 40 de ani înseamnă că statul chinez a înghesuit două secole de creștere în aceiași 40 de ani. Creșterea Chinei a fost șocant de rapidă, dar asta nu se poate întâmpla decât o singură dată.
Declinul populației
Există și alți factori, desigur. Și aici ar trebui menționat declinul populației. Rata natalității din China a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimele șase decenii, depășind cu greu numărul deceselor în 2021, în ciuda eforturilor guvernamentale de a preveni o criză demografică. China, ca mare parte din Asia de Est, se află pragul unei crize a populației, cu o scădere a natalității și cu previziuni de îmbătrânire a populației.
Ratele natalității din Beijing și Shanghai sunt acum cele mai scăzute din lume. Forța de muncă și populația generală a Chinei au atins apogeul în anii 2010, anuntând cele mai rapide creșteri ale costurilor forței de muncă din lume.
Analiza realizată de South China Morning Post a datelor furnizate de autoritatea chineză de recensământ sugerează că populaţia Chinei va fi, în anul 2050, undeva la jumătate din cea de azi. Nu este doar populația cu cea mai rapidă îmbătrânire din istoria omenirii, ci, în curând, China va fi și țara cu cel mai rapid colaps.
Yuanul nu e preferat nici măcar de Partidul Comunist Chinez
Din 2007, anul în care aproape toată lumea a început să vorbească despre preluarea planetei de către chinezi, oferta de yuani a crescut cu peste 800%. Și, în timp ce dolarul american rămâne moneda de schimb la nivel global, până în 2010, yuanul chinezesc nu fusese folosit nici măcar în Hong Kong.
Yuanul nu este o monedă apreciată de nimeni, nici măcar de Partidul Comunist Chinez. Metoda sa preferată de stocare a averilor este moneda americană, în special obligațiunile guvernamentale americane, deținute în afara Chinei.
Sistemul financiar al Chinei, împreună cu declinul populației, o condamnă să nu fie condusă de consum sau de exporturi, ci de creditare. Noile împrumuturi ale Chinei în anul calendaristic 2020 au fost de aproximativ 34,9 trilioane de yuani (aproximativ 5,2 trilioane de dolari), aproximativ 40% din PIB.
Se presupune că, începând cu anul calendaristic 2022, datoria corporativă totală din China a atins 350% din PIB, sau aproximativ 385 de trilioane de yuani (58 de trilioane de dolari). Este cel mai mare și mai nesustenabil boom de credit din istoria omenirii.
