Ar fi fost de așteptat ca vorbele referitoare la învingătorii în cel de-Al Doilea Război Mondial să provoace în Rusia un val de emoții. Între timp, ministrul de externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a apreciat elocvența lui Erdoğan și a afirmat că este de acord cu el – „grupul celor cinci” nu are dreptul să dicteze soarta lumii. Însă acesta, după cum a afirmat Lavrov, nici nu pretinde așa ceva, ci acționează exclusiv în cadrul Cartei ONU.

Avertismentul Consiliului de Securitate al ONU

„Nu am văzut contextul în care s-a afirmat această frază, eu însumi nu am citit-o, am văzut-o numai în relatarea mass-media. Nu știu cât de bine a fost făcută traducerea. Am posibilitatea să o citesc în limba turcă, o să mă uit cu siguranță”, a declarat reporterilor secretarul de presă al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov. Era întru-totul de așteptat ca liderul L.D.P.R., Vladimir Jirinovski, să-i amintească lui Erdoğan că Turcia a pierdut și în Primul cât și în Al Doilea Război Mondial, așa că nu are de ce „să se lege” de Consiliul de Securitate.

În mare, asta-i tot. Autoritățile ruse au reacționat extrem de calm, au comentat esența declarațiilor, și nu forma, au spus că trebuie înțeles contextul. Valul de indignare nu a cuprins Duma de Stat nou aleasă, nimeni nu a cerut rechemarea ambasadorului din Turcia pentru consultări sau declararea Turciei ca fiind țară neprietenă. Nu trebuie să ne mire acest lucru. Ankara este un partener dificil, dar totuși este un partener. Certurile dintre Moscova și Erdoğan sunt întotdeauna de scurtă durată, deși interesele și evaluările realității nu coincid nici pe departe întotdeauna.

Dacă fraza „o mână de câștigători în cel de-Al Doilea Război Mondial” ar fi fost rostită de președintele unui stat baltic, este ușor să ne imaginăm care ar fi fost reacția elitei conducătoare din Rusia. Un asemenea președinte ar fi fost acuzat aproape sigur de rescrierea și falsificarea istoriei, de revizuirea rezultatelor războiului. Puțin probabil ca cineva să se fi apucat să înțeleagă contextul și sensul afirmațiilor. Dacă un jurnalist rus sau un politician de opoziție ar fi spus așa ceva, cu siguranță ar fi fost târât prin instanțe. Dar lui Erdoğan i se permite mult mai mult. El nici Crimeea nu consideră că este rusească, nu recunoaște alegerile locale și o zice deschis.

Erdogan, reacții incredibile

Președintele Turciei chiar a făcut impresie amintind de cel de-al Doilea Război Mondial, dar este greu de înțeles în ce a constat presupusul efect al menționării acestuia. Dacă e să înțelegem esența celor spuse, putem afirma că Erdoğan intră în demagogie. „Grupul celor cinci” țări membre ale Consiliului de Securitate nu constituie o structură decorativă, însă practica ne demonstrează faptul că aproape în orice regiune acest grup are o influență redusă asupra tendințelor și proceselor reale la nivel mondial. Sub Erdoğan Turcia și-a conturat sfera de influență. Este vorba și de Marea Mediterană, și de Golful Persic, și de Siria, și de kurzi și, bineînțeles, de Caucaz – Azerbaidjanul nu s-ar fi implicat într-un nou conflict în Nagorno-Karabah dacă nu ar simțit sprijinul Ankarei. Erdoğan se amestecă în orice procese din regiunile amintite, țara sa se dezvoltă independent, încheie orice contracte economice și militare. Consiliul de Securitate al ONU nu este o piedică pentru turci. Mai mult decât atât, Turcia este membră a G-20 și participă în mod regulat la dezbaterea tuturor problemelor mondiale.

Totodată, este greu ca Erdoğan să poată fi considerat un pacifist. Politica și retorica lui au caracter conflictual. Și reforma ordinii mondiale propusă de el înseamnă asigurarea pentru super-jucătorii regionali precum Turcia, a dreptului de a se comporta agresiv. De aici necesitatea ca „grupul celor cinci” să oprească destabilizarea regională la care contribuie liderii precum Erdoğan. Și aceste structuri sunt mai degrabă insuficient de puternice decât omnipotente, așa cum încearcă președintele turc să prezinte lucrurile.