De aproape trei ani, fotolilu de ambasador al Statelor Unite a fost vacant în România. Această întârzire, determinată probabil de chestiuni administrative, a fost interpretată în România în cheie politică, cu toate că însărcinatul cu afaceri, Dean Thomson a suplinit prin ieşirile sale periodice, rolul pe care în genere şi-l asumă un ambasador plin într-o ţară care are dificultăţile României, dar care se află, în acelaşi timp, într-un parteneriat strategic cu Statele Unite.

De fapt, în acest sens trebuie citită numirea lui Hans Klemm ca ambasador al Washingtonului la Bucureşti. El trebuie să aibă abilitatea de a transmite mesaje dure atunci când au loc derapaje, pe care să le poată echilibra, după metoda băţul şi morcovul.

Americanii au două baze militare în România, din care una găzduieşte scutul anti-rachetă, care-i enervează periodic pe ruşi, iar cealaltă se află la Marea Neagră, o regiune din ce în ce mai vulnerabilă după ce Moscova a anexat Crimeea. Din acest punct de vedere pentru Statele Unite ar fi important să fie stabilitate politică la Bucureşti, iar procesele anticorupţie să fie încurajate să continue.

Hans Klemm are 57 de ani şi experienţa zonelor dificile. A fost coordonator pentru Statul de Drept şi Respectarea Legii la ambasada Statelor Unite din Kabul, în Afganistan, între 2010 şi 2012 şi a avut, mai înainte, poziţii importante în ambasadele americane din Germania, Coreea de Sud şi Trinidad Tobago. O perioadă, s-a ocupat la Deprtamentul de Stat de Uniunea Europeană şi Eurasia. Noul ambasador american cunoaşte deci cum funcţionează operaţiunile speciale şi şi-a exersat capacitatea de a comunica într-un mediu versatil cum este şi cel din România.

Nu e clar cât de relevant este faptul că ambasadorul Klemm vorbeşte limba germană, dar ar putea fi util în ecuaţia românească în care preşedintele Iohannis este etnic german, iar directorul Serviciului Român de Informaţii, Edward Hellvig, – un apropiat al preşedintelui, şi el pe jumătate neamţ – scria înainte de nominalizarea în funcţia acestei instituţii că axa Bucureşti-Washington ar trebui deviată pe la Berlin. Nimic rău în această analiză, fiindcă toate cele trei state sunt membre în NATO. Diferenţa ar fi că securitatea imediată a ţării este asigurată de americani potrivit mai multor documente strategice semnate de cele două parţi.

Pentru o persoană necomunicativă cum este Klaus Iohannis, un interlocutor care vorbeşte aceiaşi limbă maternă cu el va fi de un real folos pentru ambele părţi, dar şi pentru întărirea relaţiilor strategice dintre România şi Statele Unite.

Sursa: RADOR