Tranzactionarea instrumentelor financiare pe o piata bursiera a fost si este in mod traditional in centrul atentiei mass-media, investitorilor si publicului larg. Cu toate acestea, rolul si importanta institutiilor specializate in operatiunile post-tranzactionare nu sunt la fel de bine cunoscute in randul publicului larg. In cazul pietelor bursiere dezvoltate, gestionarea fluxurilor banesti si de titluri este asigurata de institutii de natura caselor de compensare care actioneaza in acelasi timp ca si contraparti centrale.
Functionarea caselor de compensare si a contrapartilor centrale a revenit din nou pe agenda organismelor de reglementare, intermediarilor financiari, cat si a investitorilor odata cu declansarea celei mai recente crize financiare care a afectat deopotriva tarile cele mai dezvoltate ale lumii, precum si economiile emergente. In contextul actual se pune si mai pregnant problema ca investitorii sa acorde mai multa importanta modului de realizare a operatiunilor post-tranzactionare si sa opteze pentru piete bursiere care utilizeaza case de compensare/contraparti centrale cu un sistem performant de administrare a riscurilor.
Pentru a putea lua o decizie cat mai potrivita profilului nostru investitional, trebuie sa intelegem mai intai rolul si mecanismele utilizate de casele de compensare/contrapartile centrale – entitati financiare sofisticate care preiau riscurile din piata in beneficiul investitorilor. In analiza noastra vom face referire de asemenea, la principiile de functionare si beneficiile conferite de modelul post-tranzactionare utilizat in cadrul pietei reglementate la termen (Piata Derivatelor) administrata de Bursa de Valori Bucuresti.
Casele de compensare care indeplinesc functia de contraparte centrala au drept rol principal garantarea obligatiilor ambelor parti, actionand ca o „contraparte” atat pentru cumparator cat si pentru vanzator. Contrapartile centrale contribuie astfel la mentinerea integritatii pietei bursiere.
Entitatile de natura caselor de compensare cu rol de contraparte centrala au aparut initial pe pietele reglementate la termen, in vederea administrarii riscurilor asociate instrumentelor financiare derivate. Pe astfel de piete, decalajul dintre momentul initierii unei tranzactii si momentul finalizarii acesteia poate fi de cateva luni, fiind posibila acumularea in acest timp a unor pierderi financiare mari, care s-ar putea sa nu poata fi acoperite la scadenta si sa conduca la o potentiala incapacitate de plata cu implicatii negative asupra investitorilor si participantilor la piata. Acest risc este preluat si administrat, prin tehnici si metode specifice, de catre contrapartea centrala.
Functia de contraparte centrala a caselor de compensare, destinata initial operatiunilor cu produse derivate, a fost aplicata ulterior si la nivelul pietelor la vedere, pentru a conferi un plus de siguranta pietelor de capital in special si sistemului financiar in general.
Modelul utilizat de BVB pentru operatiunile derulate pe Piata Derivatelor are la baza utilizarea serviciilor de compensare-decontare si contraparte centrala oferite de Casa de Compensare Bucuresti (CCB), componenta a grupului financiar BVB. In calitate de contraparte centrala, CCB garanteaza indeplinirea obligatiilor financiare ale participantilor si se interpune din punct de vedere juridic, conform mecanismelor novatiei, intre membrii compensatori care sunt participanti directi la sistem (modelul „principal to principal”). Astfel, casa de compensare preia asupra sa riscurile induse de fiecare membru compensator in vederea mentinerii sigurantei si credibilitatii pietei.
Principalele categorii de riscuri la care este expusa o casa de compensare in calitate de contraparte centrala sunt: riscul de contraparte / riscul sistemic (riscul ca participantii la sistemul de compensare-decontare sa nu isi indeplineasca individual / concomitent obligatiile financiare), riscul de lichiditate (riscul ca participantii la sistemul de compensare-decontare sa isi indeplineasca obligatiile cu intarziere ca urmare a deficitului de fonduri banesti), riscul bancii de decontare (cauzat de probleme de lichiditate sau insolventa la nivelul uneia sau mai multor institutii de credit, prin intermediul carora casa de compensare asigura transferul de fonduri de la participantii debitori catre cei creditori).
Incapacitatea unei case de compensare/contraparte centrala de a administra riscurile la care este expusa, precum si aplicarea unor masuri arbitrare, in functie de conjunctura, pot avea repercusiuni asupra intregului sistem financiar. Functionarea in bune conditii a contrapartilor centrale este conditionata astfel de adoptarea si aplicarea unor masuri solide si recunoscute de management al riscului, modelul CCB de administrare a riscurilor fiind fundamentat pe baza acestor principii.
CCB administreaza riscurile amintite mai sus prin utilizarea a patru niveluri principale de protectie (“defence lines”):
A. Membrii compensatori
Similar cu practica caselor de compensare/contrapartilor centrale din majoritatea pietelor la termen, CCB impune conditii de acces pentru membrii compensatori, cum sunt: un nivel minim al capitalului, stabilitate financiara, reputatie si un standard superior de calitate a serviciilor prestate. Calitatea participantilor la sistemul administrat de CCB constituie primul nivel de protectie, necesar deoarece aceste entitati isi asuma fata de CCB responsabilitatea indeplinirii obligatiilor financiare proprii si ale clientilor lor.
B. Sistemul de Marje
In vederea garantarii obligatiilor care rezulta din tranzactionarea pe Piata Derivatelor a instrumentelor financiare derivate, CCB utilizeaza un sistem performant de colateralizare, cu doua niveluri ale necesarului de marja („marja initiala” si „marja de mentinere”), conform practicii internationale in domeniu. Acest sistem confera flexibilitate investitorilor prin faptul ca inregistrarea unei pierderi in cont, ca urmare a fluctuatiilor de pret, nu conduce automat la inregistarea unui apel in marja. Cele doua marje nu se cumuleaza, marja de mentinere reprezentand nivelul minim de colateral care trebuie mentinut in cont.
Un avantaj suplimentar il constituie faptul ca membrii compensatori depun marjele (colateralul) pe baza bruta („Gross Marginning”). Astfel, participantul colecteaza marja atat de la cumparatori, cat si de la vanzatori si depune colateralul la CCB in vederea garantarii obligatiilor tuturor clientilor, indiferent de sensul expunerii acestora (long sau short).
Sistemul pe baza bruta utilizat de CCB este similar cu cele utilizate de prestigioase burse/case de compensare, cum ar fi: Chicago Mercantile Exchange din Statele Unite, conferind un grad ridicat de siguranta a pietei, indeosebi in situatii de volatilitate ridicata cum este perioada actuala pe care o traversam.
C. Garantii financiare
Garantiile financiare fixe au drept scop asigurarea unui nivel suplimentar de protectie pentru investitori si participanti. Aceste garantii sunt depuse de catre participanti odata cu obtinerea calitatii de membru compensator la CCB .
D. Resurse financiare de rezerva
In circumstante deosebite, CCB poate utiliza orice resursa financiara de rezerva aflata la dispozitia sa (exemplu: Fondul de Garantare, linii de credit, polite de asigurare, garantii de la actionarii membrilor compensatori). Recurgerea la capitalurile proprii ale CCB se face numai in ultima instanta, dupa ce au fost epuizate celelalte resurse aflate la dispozitia acesteia (marjele, garantiile financiare fixe, resursele financiare de rezerva).
Regulile si procedurile de functionare a CCB au fost dezvoltate pe baza standardelor si practicilor internationale in materie si a recomandarilor emise de Banca Reglementelor Internationale (BIS). Astfel de regulamente si norme de functionare sunt aplicate pe cele mai dezvoltate piete de capital, investitorii fiind cei care beneficiaza in primul rand de existenta si aplicarea riguroasa a unor principii robuste de management al riscului.
CCB actioneaza in situatii de neindeplinire a obligatiilor de catre unul sau mai multi participanti (situatii de default), in conformitate cu legislatia in vigoare si recomandarile in materie ale IOSCO si BIS . De asemenea, procedurile CCB sunt similare celor utilizate de cele mai importante case de compensare/contraparti centrale din Europa si din lume (ex.: EUREX Clearing, LCH Clearnet). Astfel, in situatia in care un membru compensator s-ar afla in default, CCB va utiliza resursele financiare in urmatorea succesiune: colateralul depus de catre membrul compensator care se afla in situatie de default, garantiile financiare ale acestuia, resursele Fondului de garantare, resursele financiare de rezerva, capitalurile proprii ale CCB.
Remarcam faptul ca CCB apeleaza la capitalul propriu pentru solutionarea unei situatii de default inregistrate de un membru compensator numai in ultima instanta, dupa ce s-a recurs in prealabil la toate celelalte parghii de interventie. In solutionarea unei situatii de default a unui membru compensator, contrapartea centrala utilizeaza in primul rand resursele financiare disponibile ale membrului compensator aflat in default si, dupa caz, celelalte resurse de rezerva depuse de ceilalti membri, in vederea gestionarii cu prudenta a riscurilor induse de catre participantii la piata si a evitarii unor precedente periculoase in sistem.
Un pilon important al modelului CCB il constituie functionarea optima a mecanismelor de decontare baneasca a obligatiilor financiare ale participantilor la piata. Modelul utilizat de CCB pentru compensarea si decontarea baneasca a tranzactiilor cu instrumente financiare derivate pe Piata Derivatelor se incadreaza, conform recomandarilor IOSCO si BIS, in categoria decontarii in fondurile bancilor comerciale („private settlement bank model”).
CCB acorda calitatea de banca de decontare acelor institutii de credit care indeplinesc un set de criterii de eligibilitate, cum sunt: experienta in derularea operatiunilor de decontare si custodie pentru piata spot a BVB, stabilitatea financiara, reputatia si ratingurile acordate de institutiile internationale de profil. Calitatea bancilor de decontare este deosebit de importanta pentru integritatea sistemului, deoarece marjele investitorilor si celelalte resurse financiare la dispozitia CCB trebuie mentinute in conditii de siguranta.
Operatiunile CCB de decontare baneasca a profiturilor si pierderilor determinate in urma reevaluarii zilnice a pozitiilor deschise la nivelul curent al preturilor din piata (marcarea la piata), se efectueaza conform practicilor internationale in materie. Astfel, CCB inregistreaza in conturile in marja deschise in sistemul electronic rezultatul obtinut de fiecare membru compensator in urma tranzactiilor incheiate si marcarii la piata a pozitiilor deschise doar dupa finalizarea transferului de fonduri la nivelul bancilor de decontare.
Se evita astfel periclitarea sigurantei sistemului prin retragerea de catre un membru compensator a unor profituri virtuale corespunzatoare unor fluxuri bancare care nu au fost inca realizate si care s-ar putea „evapora” rapid in cazul in care piata evolueaza intr-o directie nefavorabila. Modelul adoptat de CCB asigura un sistem viabil si eficient, de natura sa confere incredere in randul investitorilor ca principali beneficiari finali ai serviciilor oferite de participantii la piata.
In lumina turbulentelor inregistrate in ultima perioada pe pietele financiare internationale, este de asteptat ca, in procesul de selectie a pietelor bursiere pe care sa tranzactioneze, investitorii sa acorde o importanta tot mai mare calitatii serviciilor oferite de casa de compensare care garanteaza decontarea tranzactiilor pe pietele respective. Din acest punct de vedere, regulile de functionare a Casei de Compensare Bucuresti raspund celor mai exigente cerinte in materie de gestiune a riscurilor care ar putea fi formulate de investitorii de retail si institutionali, atat din Romania, cat si din lume.
Sursa: BVB
