De ce Bulgaria ține strâns de vechile MiG-29 și S-300. A ratat șansa de a se dovedi un membru demn al NATO
Conducerea de la vârf a statului bulgar – de la președinte, prin prim-ministru și ministru al apărării, până la parlamentari și comandanți ai armatei, nu a încetat să explice că Bulgaria are o lipsă de capacități și echipamente de luptă și, prin urmare, nu poate oferi nici măcar un cartuș Ucrainei.
„Este greu pentru Ministerul Apărării să aloce ceva, am discutat deja despre acest lucru și legat de linia sistemelor de rachete S-300, precum și de avioane… Ca să dea ceva, va însemna că trebuie să priveze de acel ceva armata bulgară”, a spus ministrul bulgar al apărării, Dragomir Zakov, conform segabg.com
Un alt argument pentru a refuza livrarea de orice tehnică este afirmația că aceasta ar implica Bulgaria direct în război și ar face din țară o țintă a Rusiei. Principalul susținător al acestei teze este președintele Rumen Radev.
Premierul și guvernul condus de el nu au încetat să explice că Bulgaria ajută foarte mult Ucraina și că nu există nicio altă modalitate de a oferi arme. Chiar așa stau lucrurile?
Totul a început când s-a zvonit că mai multe foste state socialiste, inclusiv Bulgaria, pot da Ucrainei avioane MiG-29. Era clar că aceasta era o cerere din partea Ucrainei, iar SUA au insistat asupra schemei. Bulgaria a refuzat să se alăture, explicând că nu își poate permite să dea avioane, că dacă o va face, nu va avea cu ce își apere cerul, că își va pierde suveranitatea aeriană.
Să vedem care este situația reală. În 2017, dintr-o licitație publică de peste 80 de milioane de leva pentru suport logistic integrat, câștigată de Rusia, a devenit clar că Bulgaria are un total de 15 MiG-29, 12 MiG-29A și 3 MiG-29UB. Jumătate dintre acestea se ridică de la sol, ceea ce înseamnă doar 4 perechi în general, în formatul în care zboară MiG-urile.
Oricine poate să își dea seama ce poate face o țară cu 8 avioane de vânătoare care se pot ridica de la sol, achiziționate în urmă cu aproape 40 de ani. De exemplu, înainte de război, se credea că Ucraina are 50 de avioane de acest tip. Toate țările din jurul Bulgariei, cu excepția Macedoniei de Nord, au de departe o flotă de luptă mai mare și mai modernă. Și Turcia, și Grecia, și România, și Serbia… Unele dintre aceste state au de zeci de ori mai multe avioane.
După ce a început războiul, ne e mai mult decât clar că nu are cine să repare MiG-urile. Nici Rusia, nici Ucraina nu pot face asta. Versiunea cu participarea Poloniei este posibilă în cazul achiziționării de piese de schimb. Dar aceste avioane au nevoie cu siguranță de întreținere mult mai amănunțită, ceea ce foarte curând nu va mai avea cine să facă.
În al treilea rând, vorbim de faptul că în operațiunile de luptă, avioanele MiG-29 din Bulgaria pot avea probleme de recunoaștere a țintei. Fostul ministru interimar al apărării, Todor Tagarev, a avertizat recent cu privire la acest lucru. „Avioanele MiG-29 ar împiedica desfășurarea normală a unei operațiuni de control al spațiului aerian al NATO. De ani de zile spun că, dacă va exista un război, MiG-29-urile bulgare vor ateriza în câteva secunde, nu pot lua parte la operațiuni aliate. Acestea nu dispun de sisteme de recunoaștere a țintei și ar fi considerate de aliații noștri drept ținte”, a argumentat el.
La aceasta trebuie adăugat și faptul că în ultimii ani spațiul aerian bulgar este protejat de poliția aeriană NATO, de avioane din diferite țări. În ultimele două luni, Spania a făcut acest lucru cu 4 avioane Eurofighter EF-2000 Typhoon II și 130 de militari. Și apoi misiunea a fost preluată de F-35 supermoderne olandeze. După ce și acestea vor pleca, vor sosi avioane din alte țări. Deci și versiunea despre cum ne protejăm singuri cerul și cum facem asta cu 8 MiG-uri e veche deja.
Rezistența privind sistemele de rachete antiaeriene S-300 este și mai acerbă
La mijlocul lunii martie, a devenit clar că Statele Unite sunt în discuții cu aliații care au sisteme de apărare antiaeriană, cu care ucrainenii știu cum să lucreze. Citând surse din Pentagon, mass-media occidentală a anunțat că în principal Slovacia și Bulgaria au sisteme antiaeriene S-300 de fabricație sovietică. Exact atunci a fost organizată și vizita secretarului american al apărării, Lloyd Austin, în Slovacia și Bulgaria. Sofia nu a figurat în program, dar a fost inclusă în mod excepțional. Este puțin probabil să existe o persoană sănătoasă care să creadă că acest lucru s-a întâmplat din cauza unei poziții demne a Sofiei, nu din cauza complexelor de rachete. Mai ales având în vedere că ultima astfel de vizită a unui secretar american al apărării a fost acum 20 de ani. În cele din urmă, Austin a plecat cu mâinile goale.
După întâlnire, premierul Kiril Petkov a anunțat că Bulgaria nu va oferi nicio asistență militară Ucrainei – nici arme uşoare, nici arme grele, nici sisteme de rachete antiaeriene S-300. Austin însuși a omis întrebarea dacă Bulgaria va da ceva, inclusiv S-300 și, întrebat direct, a răspuns că Statele Unite îl susțin pe premierul bulgar. Orice ar înseamna asta.
Până de curând, Wikipedia scria că Bulgaria dispune de 10 instalații S-300, care sunt în două divizioane a câte 5 complexe. De curând acolo scrie că țara are doar 4 instalații într-un divizion cu un singur complex. Sistemele de rachete antiaeriene de acest tip sunt folosite pentru a intercepta și distruge rachetele inamice. S-300 se află la baza S-400 Triumf, din care Turcia a cumpărat recent. Sunt considerate dintre cele mai bune arme din armata bulgară, dar au fost achiziționate în perioada sovietică.
Acum sunt nu numai S-400, ci și S-500
Și este vorba despre producția rusă. Sistemele americane evoluează, de asemenea, cu fiecare an ce trece. Și toți vecinii noștri au sisteme mult mai multe și mult mai bune. În practică, dacă se întâmplă ceva, protecția va fi decorativă și foarte rapid inexistentă.
Slovacia se comportă cu totul diferit. A fost de acord să-și doneze sistemele S-300 și doar o săptămână mai târziu pe teritoriul său au fost dislocate complexe moderne americane Patriot, care cu siguranță o vor proteja mult mai bine. Să nu mai spun că Rusia nici nu i-a declarat război, nici nu a atacat-o, așa cum ar fi trebuit să se întâmple conform versiunii conducerii statului bulgar.
Între timp, a devenit clar că Polonia a livrat Ucrainei peste 200 de tancuri T-72, zeci de BMP-1, obuziere 2C1 Gvozdika, BM-21 Grad MLRS, drone de fabricație poloneză și muniție pentru MiG-29 și Su-27. Tancurile sunt suficiente pentru a echipa două brigăzi de tancuri. În schimb, Polonia va primi tancuri britanice Challenger 2.
Pe acest fond, guvernul din Bulgaria continuă să se întrebe ce legende să inventeze pentru a se face mai mic. Cea mai recentă versiune include modul în care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut Bulgariei să repare doar echipamentele militare deteriorate de război. Beneficii ar fi de ambele părți – Bulgaria va oferi asistență reală și va asigura activitatea unor fabrici precum TEREM și Avionams, care nu sunt deosebit de ocupate în acest moment. Aceasta din urmă este o declarație a premierului Kiril Petkov. Nu este clar exact cum și cât timp va dura ca tehnica defectă să părăsească Ucraina, să ajungă în Bulgaria, să fie reparată și să revină pe front. În ciuda tuturor acestor îmbrobodeli, nu există nicio îndoială că Bulgaria furnizează în prezent arme Ucrainei. Dar asta se face prin companii private, care fac milioane. Din punct de vedere pur politic, un lucru este clar – a te face mai mic nu contribuie la autoritatea niciunei țări.
