Vegetarienii și veganii trebuie să depună mai mult efort pentru a obține proteine, deoarece carnea conține în general mai multe proteine decât plantele.
Animalele stochează mai multe proteine în țesuturile lor
Acest lucru se datorează nevoilor celulare diferite ale plantelor și animalelor, care au ca rezultat compoziții celulare diferite. Animalele stochează mai multe proteine în țesuturile lor, deoarece organismele lor sunt concepute pentru a susține funcții active precum mișcarea musculară, metabolismul energetic și repararea celulară.
Plantele, pe de altă parte, se bazează mai mult pe carbohidrați și alte molecule pentru structura și stocarea energiei, astfel încât țesuturile lor conțin în mod natural mai puține proteine.
Carbohidrații sunt o sursă importantă de energie atât la plante, cât și la animale, dar nu pot îndeplini aceleași funcții celulare diverse pe care le pot îndeplini proteinele, datorită structurii lor moleculare mai simple. Nivelurile totale de proteine nu spun toată povestea; este important să luăm în considerare și tipul de proteine. Proteinele pot fi considerate „coliere de mărgele” alcătuite din diferiți aminoacizi, 20 de tipuri având roluri unice în procesele celulare.
Nouă dintre aceștia sunt aminoacizi esențiali, pe care organismul nu îi poate produce singur. Proteinele de origine animală conțin toți cei nouă aminoacizi esențiali, ceea ce le face proteine „complete”. Proteinele din surse vegetale sunt adesea lipsite de unul sau mai mulți dintre cei nouă aminoacizi esențiali, ceea ce le face surse de proteine „incomplete”.
Organismul procesează în mod diferit proteinele din surse animale și vegetale
Organismul procesează în mod diferit proteinele din surse animale și vegetale. Proteinele animale, precum cele din carne, au o biodisponibilitate mai mare, ceea ce înseamnă că organismul uman poate descompune și absorbi aceste proteine mai ușor. Proteinele vegetale, cum ar fi soia, pot conține mai multe materiale nedigerabile, cum ar fi fibrele, ceea ce face ca organismul să le proceseze mai greu.
Administrația americană pentru alimente și medicamente și Organizația Mondială a Sănătății au elaborat în 1993 scorul de aminoacizi corectat în funcție de digestibilitatea proteinelor (PDCAAS), care cuantifică diferite surse de proteine pe baza compoziției lor în aminoacizi și a biodisponibilității globale.
În timp ce carnea tinde să aibă un conținut general mai ridicat de proteine, mai mulți aminoacizi esențiali și o biodisponibilitate mai mare, este încă posibil să se utilizeze știința nutrițională pentru a face proteinele pe bază de plante mai eficiente. Combinarea mai multor alimente pe bază de plante cu proteine incomplete poate ajuta la satisfacerea cerințelor zilnice în mod constant.
Cu toate acestea, „concentrarea laser” asupra proteinelor nu este întotdeauna cea mai bună strategie. Organismul nostru uman funcționează bine atunci când consumăm o mare varietate de alimente în cantități care îndeplinesc cerințele zilnice în mod constant, notează LiveScience.