În total, 838 de miliarde de dolari au fost băgate în proiecte de infrastructură finanțate de China între anul 2013 și sfârșitul anului 2021, potrivit American Enterprise Institute, un think-tank din Washington.

Unele au avut o valoare îndoielnică, inclusiv un așa numit „drum spre nicăieri” de 1 miliard de dolari, în Muntenegru, o „cale ferată spre nicăieri” de 4 miliarde de dolari în Kenya, un baraj crăpat în Ecuador și diverși „elefanți albi” în Sri Lanka.

Beijingul trece de la statutul de ”creditor” la unul de „cămătar de ultimă instanță”

China a repetat că nicio țară nu a fost obligată să ia împrumuturi și a insistat că banii acordați acestor state nu au fost condiționați de nimic. Acum, cu ratele dobânzilor globale în creștere, multe dintre țările debitoare se confruntă cu dificultăți financiare, în special Sri Lanka, stat care a intrat în incapacitate de plată.

Beijingul trece de la statutul de ”creditor” la cel de „cămătar de ultimă instanță”. Un studiu publicat săptămâna trecută de cercetătorii de la AidData și Banca Mondială a constatat că, între 2019 și sfârșitul lui 2021, China a acordat împrumuturi în valoare de 104 miliarde de dolari țărilor în curs de dezvoltare.

Este posibil ca această cifră să fi crescut de atunci, odată cu creșterea ratelor dobânzilor globale și o apreciere bruscă a valorii dolarului american, ceea ce face costul datoriilor mai scump, în special pentru acele țări care nu se pot împrumuta în propria monedă, scrie The Telegraph.

Trei capcane pentru împrumuturile de urgență

Indiferent de ceea ce spune China, există cel puțin trei capcane semnificative pentru aceste împrumuturi de urgență. În primul rând, banii chinezi sunt mai scumpi: un împrumut de la FMI are o rată a dobânzii de aproximativ 2%, în timp ce unul din China poate percepe o rată a dobânzii de 5%. Este foarte adevărat că împrumuturile FMI impun condiții menite să împiedice țările să se împrumute peste măsură și să le încurajeze să-și pună în ordine sistemul financiar.

Unii numesc aceste condiții „draconice”, alții le-ar putea eticheta drept „prudente”. În al doilea rând, ”Beijingul încearcă să îşi salveze propriile bănci. De aceea a intrat în afacerea riscantă a împrumuturilor internaţionale de salvare”, a declarat Carmen Reinhart, profesor la Harvard Kennedy School şi fost economist-şef al Grupului Băncii Mondiale. În al treilea rând, China refuză să ia parte la renegocierea datoriilor, ceea ce face mult mai dificil pentru acele țări să-și rezolve problemele financiare.

Luna trecută, Ranil Wickremesinghe, noul președinte din Sri Lanka, a cerut Chinei să accepte un compromis cu privire la restructurarea datoriei țării, după ce FMI a aprobat un program de împrumuturi de 3 miliarde de dolari pe patru ani.

Concesii foarte oneroase

Totodată, multe din împrumuturile Chinei sunt concepute astfel încât aceste facilități să nu poată fi aplicate. Uneori, guvernele țărilor beneficiare, așa cum se întâmplă în Laos, nici nu știu exact cât vor avea de plătit, pentru că împrumuturile vin, parțial, fără garanții guvernamentale și nu se adresează totdeauna unor instituții de stat. Și există și unele concesii foarte oneroase. Laos, de exemplu, a fost forțat să predea controlul rețelei sale naționale de electricitate, Chinei, în timp ce Tadjikistanul a renunțat la drepturile de exploatare în mare parte din munții Pamir.

Încercarea regimului din Sri Lanka de a plăti împrumuturile, în urmă cu câțiva ani, a determinat această țară să acorde Chinei un contract de închiriere pe 99 de ani pentru portul strategic Hambantota.

Un raport separat, pe care AidData l-a publicat anul trecut, după ce a examinat 100 de contracte între entități chineze și guverne străine, a constatat că Beijing-ul cere, adesea, excluderea de la collective restructuring (restructurarea colectivă). Asta înseamnă că China beneficiază de condiții mai bune decât alți creditori și poate, așa cum se vede în Sri Lanka, să împiedice negocierile de salvare.

Și mai șocant, raportul a concluzionat că împrumuturile sunt structurate în așa fel încât „permit creditorilor să influențeze politicile interne și externe ale debitorilor”. Fără obligaţii? Raportul sugerează că există pericolul ca acceptarea împrumuturilor chineze să transforme națiunile în curs de dezvoltare în state marionete.

Anil la rând, s-a presupus că Beijingul lucrează pentru a submina Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și alte organisme supra-naționale conduse de Occident, care au contribuit la protejarea stabilității financiare globale începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. Criza actuală ar putea ajunge să demonstreze valoarea acestor instituții, în ciuda defectelor lor incontestabile. Multe țări vor fi acum mai precaute să parcurgă calea BRI, impusă de China, care înseamnă drumul către iobăgie.