Google a achiziţionat Motorola în 15 august 2011, însă tranzacţia a fost încheiată de abia astăzi deoarece China a trebuit să îşi dea acordul. Află de ce.
Fuziunea Google-Motorola Mobility a fost anunțată în august 2011, iar Google a primit treptat toate aprobările necesare preluării, cele din China lăsându-se pentru timp îndelungat aşteptate. De ce trebuia o ţară precum China, care nu are nimic de a face cu această tranzacţie, să îşi dea acordul.
Motivul este simplu. În anul 2008, autorităţile chineze au adoptat Legea Antimonopol. Această lege a fost gândită pe principii aproape identice cu prevederile de drept comunitar al concurenţei. Legea reglementează pe piaţa chineză mecanisme de acţiune şi control similare cu cele reglementate de tratatele comunitare, cum ar fi: interzicerea practicilor concertate, interzicerea abuzului de poziţie dominantă, controlul fuziunilor şi a concentrărilor de întreprinderi .
Astfel, conform acestei legi Ministerul Comerţului din China trebuie să revizuiască fuziuni, atât în interiorul, cât şi în afara Chinei, care îndeplinesc anumite praguri economice. Ministerul Comerţului din China a trebuit să îşi dea acordul în nenumărate tranzacţii până în prezent, inclusiv unele care nu implica nici o companie chineză, precum cea dintre Samsung şi Seagate. Chinezii au blocat de asemenea o tranzacţie între Coca Cola şi producătorul de băuturi Huiyuan
Legea chineză antimonopol defineşte abuzul de poziţie dominantă drept o poziţie de piaţă deţinută de o întreprindere, care poate: fie să controleze preturile sau cantitatea de produse sau orice alte condiţii ale tranzacţiilor pe piaţa relevantă, fie să blocheze sau să afecteze accesul altor întreprinderi la piaţa relevantă. Sunt considerate practici abuzive şi deci prohibite: vânzarea produselor la preturi excesive şi nejustificate, cumpărarea de produse la preţuri nejustificat de mici, refuzul nejustificat de a intra în relaţii comerciale cu anumite întreprinderi ori vânzarea în mod nejustificat a produselor la preţuri sub costuri. Autorităţile antimonopol au, în acest caz, asemenea regulilor UE, puterea discreţionară de a determina dacă întreprinderile au sau nu o poziţie dominantă şi dacă aceste companii sunt ţinute de o responsabilitate specială (cum ar fi aceea de a nu abuza de poziţia lor dominantă), pentru a nu afecta sau restricţiona concurenţa efectivă).