Există o singură problemă: dacă pe comunicatorii comerciali îi poți pedepsi ignorându-le produsele, pe politicienii care te consideră prost ești obligat să-i penalizezi în alt mod. Dacă alegi să-i ignori, ei câștigă. Una dintre marile probleme ale democrației este faptul că fiecare cetățean (în condițiile legii) are un vot. Un vot are și strungarul, și agricultorul, și doctorul. Toți sunt egali în fața urnei și au puterea de a-și face simțite prioritățile și modul de gândire. Aceasta este chiar esența democrației, fibra ei cea mai profundă. Riscul care derivă de aici este acela că oameni neinstruiți sau manipulați pot hotărî soarta comunității prin numărul lor.
Celebrul citat „proști, dar mulți“ din „Alexandru Lăpșuneanu“ ar fi trebuit să ne dea tuturor de gândit. Majoritatea celor pe care îi cunosc aparțin clasei de mijloc. Majoritatea cititorilor revistei Capital fac parte tot din acest segment social, probabil cel mai lovit de criza economică. Există un element comun între cele două cercuri: oamenii sunt dezamăgiți de toată clasa politică. În diverse forme de manifestare, care variază între je-m’en-fiche-ism și agresivitate extremă: „toți sunt niște hoți, bandiți, ticăloși etc. Iar consecința este că acești oameni – inteligenți și informați – nu se prezintă la vot.
Ce-ai alege să faci tu, cititorule, dacă ai fi în poziția unui politician? Cu cine ai comunica și cu ce argumente? Să nu uităm că prioritatea numărul unu a oricărui ageamiu din politica este să câștige alegerile. Iar orice om cu scaun la cap ar tinde să comunice, în primul rând, cu cei care votează de obicei. În mâna lor stă ștampila aducătoare de putere. Cei care preferă să urmărească exit-pollurile la televizor nu contează. Pur și simplu, nu există. Pentru că ei înșiși și-au ales să fie invizibili pentru clasa politică, prin simplul fapt că nu se prezintă la vot. Iar această situație explică destul de bine de ce între mărirea salariilor bugetarilor și diminuarea CAS, cea dintâi variantă este cea mai tentantă pentru partidul aflat la guvernare. O regulă de bun-simț spune că fiecare individ e diferit. Niciodată nu putem pune semnul egal între un om și altul, nici dacă vorbim despre gemeni. Oricât de lehamite ne-ar fi de oamenii politici și de minciunile lor electorale, avem datoria morală față de familiile noastre să mergem la urnă și să ne exprimăm opțiunea. Chiar dacă nu facem altceva decât să alegem răul cel mai mic. Tot David Ogilvy spunea că dacă ar putea, ar interzice publicitatea electorală, fiindcă e singura formă de publicitate complet necinstită. Poate că lumea ar fi mai bună dacă l-am asculta pe celebrul creator de reclame. Realitatea este însă alta, și noi va trebui să scoatem tot ce putem mai bun din ceea ce avem la îndemână. Nu asta face un om cu spirit antreprenorial? Așa că, dragă clasă de mijloc, hai să mergem la vot de data asta!
