În Europa, produsele eco sunt mai scumpe cu până la 46% față de cele convenționale, conform Centrului pentru Cercetare în Retail (CRR). În 2013 diferența de preț ar urma să scadă cu 13 procente, până la 40,5%.
Cel mai mult se vor ieftini produsele verzi din categoria electricelor (-19%), urmate de papetărie şi birotică (-14,8%), produse de bricolaj şi grădinărit (-13,9%) şi cele de curățare și produse de uz casnic (–12%), conform datelor CRR. La îmbrăcăminte și încălțăminte, produsele pentru copii şi cele de sănătate şi frumuseţe, scăderile de preţ vor fi sub 10%. Anul viitor, pe alimente şi băuturi ecologice ar trebui să plătim cu 9,1% mai puţin decât în prezent, potrivit aceloraşi date.
Deşi românii au obiceiuri tot mai sănătoase şi consumul de produse ecologice creşte de la an la an cu 20%-30%, ele nu reprezintă nici 1% din vânzările cumulate din retailul românesc.
Concret, cumpărăm produse eco de aproximativ 80 de milioane de euro, de aproape 40 de ori mai mult decât în 2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, față de Europa Occidentală, unde ponderea depășește 5%.
Explicația e simplă: prețul relativ ridicat – mai mult cu 30%, uneori chiar dublu –, în comparație cu produsele convenționale. Prețurile mai mari sunt justificate prin faptul că producțiile mai mici la hectar au randament mic, plus că apar costuri suplimentare cu ambalajele speciale (din materiale reciclabile) şi cu certificarea ecologică. Toate acestea la un loc majorează costurile de producție cu aproximativ 60%.
Cu consumul lucrurile nu stau, așadar, strălucit și nici cu producția nu ne putem lăuda: cultivăm organic 300.000 ha, iar pentru a acoperi cererea internă și externă ar trebui să mărim de aproape şase ori suprafața. Ca volum, producția bio în România depăşeşte, per total, 250.000 de tone, în condițiile în care la începutul deceniului era de doar 13.500 de tone. Dar, deși suprafața cultivată organic în România crește de la an la an (este acum de peste zece ori mai mare decât în urmă cu șapte ani, potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor piețe ca Ungaria sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic aproape un milion de hectare anual, de trei ori mai mult decât noi.
Cea mai mare parte a producției ecologice românești merge la export – 95% din producția vegetală (inclusiv miere de albine) și 80% din cea de proveniență animalieră (lapte și derivate), în principal în țările Uniunii Europene; vânzările pe piețele externe s-au ridicat, în 2011, la circa 200 de milioane de euro; exporturile se referă în special la materii prime.