Această doctrină susține că, pentru ca societatea să progreseze cu adevărat, trebuie abandonate regulile democratice și accelerată tranziția către un viitor dominat de tehnologie și inteligență artificială.
O teorie filozofică ajunsă plan politic
Cine sunt arhitecții acestui viitor accelerat?
În centrul acestui curent se află câteva figuri influente. Peter Thiel, co-fondatorul PayPal și Palantir, este unul dintre cei mai vocali critici ai democrației liberale. El consideră că guvernele sunt ineficiente și că o companie precum Apple ar administra mai bine California decât autoritățile alese democratic. „Cum ar fi ca statul California să fie administrat de compania Apple? Nu cumva lucrurile ar funcționa mult mai eficient?”, este una dintre ideile promovate de această mișcare.
Curtis Yarvin, ideolog și autor al unor texte influente, a popularizat conceptul de „Catedrală”, conform căruia structurile progresiste din educație și mass-media mențin un status quo nedorit și trebuie demontate. Elon Musk, deși nu se declară explicit acceleraționist, promovează idei care rezonează cu această doctrină. De la dorința de a coloniza Marte la viziunea sa despre inteligența artificială, Musk încurajează o accelerare a progresului tehnologic, fără a ține cont de regulile impuse de democrațiile tradiționale.
Birocrație versus eficiență
Pentru acceleraționiști, democrația este un sistem care încetinește deciziile și pune piedici dezvoltării. Birocrația excesivă, procesele legislative îndelungate și nevoia de consens sunt considerate obstacole în calea inovației. „Pentru ca o lege să fie aprobată de Congresul Statelor Unite, trebuie să treacă prin 40 de furci caudine, prin 40 de „checks and balances”, prin 40 de aprobări, respingeri, proceduri birocratice”, explică Mihnea Măruță în podcast. Această viziune justifică tendința unor lideri din cercurile de influență ale lui Trump de a susține o guvernare mai directă și mai puțin supusă controlului democratic.
De ce pentru unii Rusia nu mai e inamicul principal
Schimbarea de atitudine a lui Donald Trump față de războiul din Ucraina poate fi înțeleasă prin prisma priorităților ideologice ale cercului său de susținători, pentru care „Catedrala” progresistă este principalul inamic, nu Rusia. În această logică, criticile sale recente la adresa lui Zelenski și insistența asupra negocierilor cu Moscova nu sunt doar pragmatism diplomatic, ci o strategie deliberată de a submina ordinea internațională liberală, văzută ca un produs al „establishmentului globalist”.
În același podcast s-a remarcat că „mulți dintre cei care promovează această doctrină sunt obsedați de ideea unui viitor condus de inteligența artificială, în care statele-națiune să dispară și să fie înlocuite de rețele digitale de guvernare.”
Michael Anton, unul dintre gânditorii influenți din cercul conservator al lui Trump, susține că Ucraina este o problemă vitală pentru Rusia, dar doar marginală pentru SUA. Adevăratele amenințări la adresa Americii vin din interior, din ideologia progresistă, din birocrația federală și din instituțiile care mențin actuala ordine globală. Astfel, pentru acest curent politic, o eventuală apropiere de Rusia, chiar și în detrimentul Ucrainei, ar putea fi văzută ca o manevră de slăbire a „Catedralei” și de erodare a structurilor pe care aceasta le susține.
Societatea condusă de corporații
Această ideologie a stârnit îngrijorări, mai ales din partea celor care consideră că o lume fără democrație ar duce la regimuri autoritare dominate de corporații și elite financiare. În același timp, susținătorii acceleraționismului cred că schimbarea este inevitabilă și necesară pentru a evita stagnarea economică și socială.
Un viitor după chipul și asemănarea Silicon Valley?
Pe măsură ce tehnologia devine din ce în ce mai influentă în viețile noastre, ideile acceleraționiste ar putea câștiga și mai mult teren. Cu susținători în cercurile politice și economice de top, această doctrină ar putea remodela nu doar economia, ci și modul în care sunt luate deciziile fundamentale pentru societate.
