Prețul aurului mai are până să atingă nivelul maxim, stimulat de dobânzi reale scăzute și de nevoia de instrumente sigure și durabile de economisire și investiții, conform celui mai recent raport Erste Group "Avem încredere în aur" ("In Gold We Trust"). Federal Reserve își va menține politica de dobândă  zero până cel puțin în 2014, prin urmare dobânda reală va rămâne negativă, pregătind astfel terenul pentru o creștere și mai mare a prețului aurului.
Menținerea dobânzilor real negative și criza globală a datoriilor vor stimula astfel creșterea prețului aurului. Un preț țintă pentru următoarele 12 luni este cel de  2.000 de dolari și un preț țintă de 2.300 de dolari pe termen lung (prețul actual fiind 1.590 de dolari pe uncia de aur).
Tendința de creștere a prețului aurului este demonstrată și de achizițiile de aur făcute de băncile centrale ale lumii în ultimul an: în 2011 au achiziționat la fel de mult aur ca în 1964.
"Prețul aurului a crescut cu 26% de la ultimul Raport Erste Group privind aurul, din iulie 2011. Pe termen scurt, s-ar părea că sezonalitatea presupune o tendință de consolidare continuă, însă cea mai bună perioadă a sezonului pentru aur începe în august. Prin urmare, estimăm un preț-țintă pe 12 luni de 2.000 de dolari. Deoarece etapa de accelerare a evoluției nu a început încă, preconizăm o țintă pe termen lung de cel puțin 2.300 de dolari la sfârșitul ciclului," a explicat Ronald Stöferle, analist materii prime în cadrul Erste Group și autor al raportului.
Întrebarea cheie privind care dintre inflație sau deflație va deveni un factor determinant pentru piețe în anii următori rămâne fără răspuns. În perioade inflaționiste, activele reale reprezintă tipul preferat de clasă de active, în timp ce lichiditățile sunt preferate în timpul deflației. Aurul este lichid, divizibil, indestructibil și ușor de transportat. Este totodata un bun simplu, rezonabil, durabil în timp și fiabil care oferă protecție împotriva masivului risc de deviere de la valoarea medie cu care ne confruntam în prezent.
Mai mult, există o piață globală pentru aur și nu există riscul de neplată; astfel, aurul este perceput tot mai mult drept lichiditate de înaltă calitate și mai puțin drept marfa, situație care determină creșterea constantă a prețului. Menținerea dobânzilor reale negative și criza globală a datoriei vor stimula creșterea prețului aurului.
Ronald Stöferle arată că unul dintre motivele evoluției aurului este raritatea relativă a metalului prețios în comparație cu bancnotele care pot fi tipărite arbitrar. "Aurul este atât de apreciat deoarece producția anuală este foarte scăzută în comparație cu rezervele existente. Rezervele de aur cresc cu aproximativ 1,5% pe an. Comparativ, masele monetare agregate cresc într-un ritm mult mai susținut". În plus, atractivitatea aurului ca formă sigură de economisire crește mai ales în momentele de incertitudine economică. "Banca Centrală Europeană tocmai a micșorat ratele dobânzii la un minim record și se pare că se vor menține la acest nivel vreme  îndelungată. Dobânda reală negativă este un mediu perfect pentru aur," a explicat expertul pentru aur al Erste Group.

Asia vrea să scape de hegemonia dolarului
Și apetitul pentru aur al piețelor emergente este responsabil de creșterea prețului. Daca în 1980 Europa și SUA reprezentau încă 70% din cererea globala de aur, acum abia ajung la 20%. În ultimii cinci ani, ponderea piețelor emergente în cererea totală de aur a crescut la 70%. Mai mult de jumătate provine din China și India. Dincolo de puternica afinitate tradițională pentru aur (în special în India), creșterea cererii și a ratei de economisire de pe piețele emergente se datorează unei mai mari prosperități. Totuși, opțiunile investitorilor locali sunt foarte limitate în ceea ce privește modul de folosire a economiilor lor. Astfel, de-a lungul secolelor, aurul s-a dovedit a fi cel mai bun activ de conservare a valorii.
"Dacă veniturile din China și India vor continua să crească și dobânda reală va rămâne negativă sau scăzută, aurul va avea automat de căștigat de pe urma acestei evoluții," a declarat Stöferle.
Mai mult, hegemonia dolarului american ca valută este tot mai contestată: se pare că multe națiuni vor să se elibereze de dependența de moneda americană. China, Rusia și India, dar și Japonia manifestă o dorințăa tot mai clară de realizare a schimburilor comerciale bilaterale în propriile monede sau în produse de bază pentru a evita dolarul american. Este un indiciu clar al schimbării paradigmei, mai ales că peste 2/3 din toți dolarii americani se află în străinătate.

Mai multe detalii – external-link-new-window "Opens external link in new window">AICI