Potrivit oamenilor de ştiinţă germani de la Institutul de Studii Polare Alfred Wegener (AWI) şi Centrul de Cercetare Helmholtz (GFZ), încălzirea aerului deasupra Oceanului Arctic ca urmare a încălzirii apelor acestuia accelerează circulaţia pe verticală, astfel încât masele de aer cald se ridică în sus, fiind înlocuite cu aer mai rece, scrie Agerpres.
Ca rezultat, straturile inferioare ale atmosferei îşi pierd stabilitatea şi schemele "sezoniere" de distribuire a presiunii atmosferice se schimbă atât în Arctica, cât şi în Atlanticul de Nord.
Dacă diferenţa de presiune este mare, se formează un vânt puternic care aduce din Atlantic mase de aer cald, asigurând astfel o iarnă cu mult zăpadă în Europa Centrală. În cazul în care însă acest flux de aer nu se formează, în Europa ajunge un vânt uscat şi rece din Arctica, aşa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani.
Calculele oamenilor de ştiinţă arată că presiunea este mai redusă tocmai în acei ani în care gheaţa arctică se topeşte mai mult.
