Am criticat această opinie în mod repetat, cu argumente și exemple empirice, de exemplu aici, aici sau aici. Dar știu că multă lume crede că divergența de păreri este doar o chestiune de ideologie. Că cei care se opun creșterii veniturilor fiscale (și care susțin scăderile de impozite) o fac doar pentru că sunt liberali, “de dreapta” sau așa ceva. Astăzi vreau să insist pe faptul că lucrurile nu stau așa și că opoziția la ideea creșterii colectării este pur și simplu logică și firească, nu izvorâtă dintr-un parti-pris doctrinar.

Să vedem, este adevărat că dacă statul este sărac atunci el nu poate oferi servicii de calitate? Pe scurt spus, nu. Într-adevăr, un stat sărac nu poate oferi prea multe servicii publice sau nu poate oferi asistență socială generoasă pe scară largă, însă asta nu înseamnă că nu poate oferi calitate. Vă propun să facem o comparație. Este adevărat că un om sărac trebuie să fie și mizerabil? Cu siguranță, nu. Într-adevăr, un om sărac nu-și pate cumpăra haine fițoase, însă asta nu înseamnă că are gunoi în casă sau că umblă nespălat pe stradă. Sărăcia nu este sinonimă cu indecența. Sunt convins că știți fiecare dintre voi oameni cu salarii și pensii mici care se chivernisesc așa cum pot, oferind un exemplu de civilizație.

Care sunt implicațiile acestei descoperiri în raport cu problema pe care o discutăm? Faptul că un stat care colectează puțini bani la buget nu este sinonim cu un stat care își bate joc de bani. Da, un stat sărac probabil că nu poate construi prea multe autostrăzi sau poate nici una; însă ar fi fost capabil să construiască o rețea de drumuri-expres care să crească substanțial viteza de deplasare și să mute România din Evul Mediu măcar în secolul XX, dacă nu XXI. Desigur, sunt super-generos în această afirmație: în România s-au dedicat atât de mulți bani construcției de autostrăzi încât chiar am fi putut avea autostrăzi. Nu le avem fiindcă banii au fost risipiți (furați?!), de exemplu doar de la Bechtel prejudiciul este de 500 de milioane de euro. Ne plângem că nu avem drumuri dar de câte ori le-am asfaltat iarna sau pe ploaie pe cele existente? Câte borduri atomice am turnat? Hai să ne referim la alt domeniu: sănătatea. Da, un stat sărac nu-și poate permite să aibă spitale ca în Occident sau medici plătiți ca în Franța, însă ca și în cazul drumurilor noi nu am construit aproape nimic în 25 de ani, din contră, am închis spitale iar cele rămase au devenit focare de infecție. Ați uitat de cazul Hexi Pharma? Oare în Germania se întâmplă așa ceva?! De ce nu se întâmplă, fiindcă ei sunt bogați și nu trebuie să fure?! Sau hai să vorbim despre educație. Da, un stat sărac nu poate investi prea mult în școli. Însă este de notorietate că prețul educației a scăzut substanțial datorită revoluției tehnologice, astfel încât este la mintea cocoșului că nu mai e necesar să cheltuim ca în urmă cu 25 de ani pentru a ajunge la un nivel de educație similar. Este de notorietate și faptul că învățământul este încă un sistem socialist (99% din școli sunt de stat) și ca atare produce rebuturi pe bandă rulantă. Dacă avem un stat sărac asta nu înseamnă că trebuie să avem și o educație politizată.

Un stat sărac nu trebuie să fie musai un stat prost administrat, tot așa cum o gospodărie săracă nu este automat una mizerabilă. Deci pur și simplu este irațional să spunem că avem drumuri pline de gropi, școli precare și spitale infecte deoarece birurile nu se colectează satisfăcător. Da, este adevărat că statul este sărac, însă așa sărac cum este, dacă ar fi fost administrat cu o minimă decență, tot ar fi trebuit să ne ofere servicii de calitate. Ce motiv există pentru ca Bucureștiul să aibă străzi mai bine asfaltate ca New York-ul, iar drumul Brașov-Bran – ruta aferentă principalei concentrații turistice din România – să arate ca în Africa? Ce motiv există pentru ca abandonul școlar să crească astronomic, pentru ca jumătate din elevi să nu treacă Bac-ul, oare faptul că nu avem bani de tablete, videoproiectoare sau, cine-știe, poate faptul că schimbăm manualele precum ciorapii?

Da, statul român are o problemă cu banii. Dar are o problemă infinit mai mare cu structura stimulentelor, cu instituțiile proaste, cu legile monopoliste, cu practicile tribale. Da, un om sărac nu se îmbracă de la Prada; dar asta nu înseamnă că trebuie să fure sau să comită abuzuri zi de zi.

Știți ceva? Statul român colectează așa puțini bani tocmai fiindcă este abuziv. Tocmai fiindcă are impozite prostești. Tocmai fiindcă își tratează cetățenii ca pe sclavi. Ar trebui să reclamăm această situație cu fiecare ocazie. Cu o calitate a guvernării atât de proastă ca cea demonstrată de statul român în ultimul sfert de secol, ideea creșterii colectării taxelor nu este doar greșită, ci una care poate să îngroape definitiv România.

BOGDAN GLĂVAN,
profesor de economie, autorul siteului logec.ro