Dacă „omul gospodar îşi face iarna car şi vara sanie“, nu acelaşi lucru îl pu­tem spune despre autorităţile române. Alegerile locale şi suspendarea preşedintelui au fost prioritatea factorilor politici decidenţi în vara care a trecut, astfel că populaţia va avea din nou de suferit în această iarnă. Altfel spus, şi în acest sezon românii branşaţi la sistemul centralizat de încălzire vor fi obligaţi să achite pier­derile din reţea.
Conform ultimul draft al strategiei energetice a României pentru perioada 2011-2020, actualizat în luna august a.c., circa 80% din grupurile termoenergetice au fost instalate în anii ’70-’80, în prezent depăşindu-şi, practic, durata de viaţă normală. Mai mult de jumătate dintre centralele de cogenerare au peste 30 de ani, iar aproape o treime au între 20 şi 30 de ani. Ce înseamnă acest lucru? În primul rând este vorba de performanţă, randamentele fiind sub 30%, cu excepţia unor grupuri pe cărbune reabilitate, care ating 33%. În al doilea rând, majoritatea capacităţilor termoenergetice nu sunt echipate cu instalaţii performante pentru reducerea poluării.
„În ultimii zece ani au fost modernizate/retehnologizate unele centrale reprezentând aproximativ 10% din puterea instalată“, se menţionează în documentul citat. Ce înseamnă acest lucru? Pentru a ne putea bucura în continuare de sistemul centralizat de încălzire, CET-urile, mai ales cele aflate în administrarea autorităţilor locale, trebuie să realizeze investiţii de sute de milioane de euro pentru a fi conforme normelor europene, altfel începând cu anul 2014 vor fi închise.
50% din căldură se pierde pe reţea
Dacă la capitolul producţie stăm prost, când vine vorba de transport şi distribuţie, situaţia este dezastruoasă. În ultimii ani nu s-au înlocuit decât câţiva kilometri de reţea şi au fost „plombate“ ţevile găurite. „Eficienţa scăzută este cauzată, pe lângă randamentele scăzute la generare şi pierderile foarte mari la transportul şi distribuţia căldurii (între 10% şi 50% în unele cazuri) şi de dispariţia consumului industrial de abur şi apă fierbinte, care a condus la o funcţionare cu regimuri neeconomice, respectiv la costuri mari de producţie şi distribuţie a energiei termice, scăderea calităţii serviciilor şi creşterea valorii facturii energetice pentru populaţie“, se arată în proiectul strategiei energetice. Această situaţie i-a împins pe mulţi români să renunţe la sistemul centralizat de încălzire şi să găsească alternative. Potrivit documentului citat, gradul de branşare în cele mai mari 25 de localităţi ale României era, în septembrie 2010, de aproape 76%, conform datelor centralizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI).
Necesarul de investiţii pentru sistemele centralizate de încălzire urbană era evaluat, în anul 2007, când a fost aprobată strategia energetică, la circa 340 milioane de euro anual până în anul 2015, adică un total de 2,72 miliarde de euro. Doar că până anul trecut fondurile au fost alocate pentru subvenţionarea combustibilului. Acest lucru a fost recunoscut în 2009 de premierul de atunci al României, Emil Boc, care în cadrul unui eveniment pe această temă a declarat că „finanţăm 45% din costul combustibilului la centralele termice de la nivelul oraşelor“. Tot el menţiona că fondurile alocate, de 400 de milioane de euro, se duc pe apa Sâmbetei. „Sunt pierderi din reţea şi nu se cuantifică nimic“, menţiona Boc, care a venit şi cu soluţia: „un împrumut extern de câteva miliarde de euro, care să se focalizeze pe modernizarea acestor centrale“. Declaraţia era făcută la puţin timp după ce România s-a împrumutat 20 de miliarde de euro de la FMI şi Comisia Europeană. Creditul de care vorbea atunci Emil Boc nu a mai fost luat, astfel că şi în următorii doi ani au fost „arse“ fără rezultat sute de milioane de euro. Anul trecut, subvenţia a fost ridicată, iar autorităţile locale au trebuit să acopere subvenţia din fonduri proprii sau să crească factura la populaţie. Lucru care s-a şi întâmplat în mai multe oraşe mari, gigacaloria scumpindu-se cu până la 80%, ajungând la 341 de lei în Constanţa, 265 de lei în Iaşi sau 245 de lei în Craiova.
În Capitală, preţul gigacaloriei a rămas în iarna trecută la 169 de lei, restul de până la 325 de lei, cât era preţul real de furnizare, fiind acoperit de Primăria Bucureşti. Şi în acest an, primarul Sorin Oprescu a promis că nu va majora preţul gigacaloriei şi că Primăria va subvenţiona căldura furnizată bucureştenilor. Şi prim-ministrul Victor Ponta a precizat, în urmă cu o lună, că reprezentanţii MAI, împreună cu cei ai Finanţelor şi primăriilor, lucrează la mai multe variante de a sprijini trecerea treptată la un sistem fără subvenţii. „Soluţia va fi luată în ideea în care primăriile să poată să investească în reabilitarea sistemului de termoficare, pentru că altfel nu face altceva decât să rezolve anul acesta şi la anul eşti la fel. Soluţia este doar reabilitarea sistemului de termoficare, lucru pe care, dacă îl laşi cu totul în sarcina primăriilor, este imposibil“, a explicat Ponta.