Creșterea participării la sporturile extreme după COVID-19 a fost una bruscă - 490 de milioane de persoane la nivel mondial. Acest lucru poate fi determinat de dorința de a se elibera de monotonia indusă de „închisoare” și de mediatizarea activităților cu grad ridicat de adrenalină.
Sporturile extreme devin mai răspândite
Sporturile extreme, cum ar fi săriturile de pe stânci, escaladarea liberă, surfingul pe valuri mari și downhill-ul, devin în prezent mai răspândite. Cu toate acestea, cercetările arată că există motive mai complexe pentru care oamenii își asumă riscuri în aceste activități decât simpla căutare de senzații tari și dependența de adrenalină.
Sporturile extreme sunt definite ca fiind cele în care o greșeală sau un accident prost gestionat ar putea duce la răni grave sau la deces. Factori precum personalitatea, motivația și neurobiologia au fost identificați ca jucând un rol în motivele care stau la baza participării la sporturi extreme.
O analiză sistematică a cercetărilor existente cu privire la ceea ce îi determină pe oameni să participe la sporturi extreme a evidențiat cinci factori motivaționali: legătura, personalitatea, obiectivele, gestionarea riscurilor și impulsurile asemănătoare dependenței.
Conexiunea este adesea descrisă ca un sentiment de unitate cu natura și de eliberare de constrângerile vieții de zi cu zi. Personalitatea este adesea folosită ca instrument de reglare a emoțiilor dificile, în special pentru cei cu alexitimie.
Obiectivele sunt un alt factor motivațional, sportivii având adesea un puternic sentiment de control asupra activităților lor și găsind un sentiment de comunitate cu oameni care gândesc la fel.
Participanții sunt foarte calculați în ceea ce privește riscurile
Gestionarea riscurilor este un alt factor motivațional, deoarece participanții sunt adesea foarte calculați în ceea ce privește riscurile pe care și le asumă și se dezvoltă navigând în situații periculoase, mai degrabă decât evitându-le. Urgențe asemănătoare dependenței pot apărea, de asemenea, atunci când participanții se confruntă cu tulburări de dispoziție atunci când nu se implică în sportul extrem ales, creând o dorință puternică de a reveni.
Aceste constatări pun în discuție viziunea tradițională a pasionaților de sporturi extreme ca simpli „dependenți de adrenalină” și sugerează că sporturile extreme ar putea oferi beneficii terapeutice, în special pentru persoanele care se luptă cu reglarea emoțională.
Acestea ar putea oferi o cale de ieșire pentru trăirea emoțiilor care altfel ar putea fi greu de accesat pentru unii oameni, deschizând noi căi de explorare a modului în care activitățile cu risc ridicat pot sprijini sănătatea mintală și bunăstarea, potrivit MedicalXpress.