Diferenţele de salarizare dintre femei şi bărbaţi au la bază factori precum natura joburilor prestate, legea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului de care femeile profită, experienţa de muncă, mediul de provenienţă şi prejudecăţile.

Doamnele au câştigat cu circa 7% mai puţin decât bărbaţii în 2016 faţă de 2015, diferenţele de salarizare fiind explicate prin faptul că sunt mai mulţi bărbaţi în posturi de conducere, iar natura joburilor prestate este diferită, potrivit experţilor în resurse umane consultaţi de Mediafax.

Legea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului din 2016 le-a permis femeilor cu un venit mai mare să beneficieze şi de o indemnizaţie mai mare. Din acest motiv, a crescut numărul femeilor care au intrat în concediu de creştere a copilului, ceea ce a afectat şi venitul mediu, argumentează Raluca Peneş, coordonator de resurse umane al Smartree.

„Este de menţionat că inegalitatea salarială dintre femei şi bărbaţi se găseşte în principal în mediul privat. (…) Dacă aprofundăm, cifrele demonstrează că decalajul se creează în intervalul de vârstă 35-44 ani. Înainte de 35 ani, femeile şi bărbaţii sunt plătiţi similar. Modelul de carieră care s-a dezvoltat în România atinge un apogeu, o culme a dezvoltării, în acest interval de vârstă. Tot atunci se adânceşte acest decalaj care nu mai poate fi recuperat ulterior. Fără îndoială, femeile şi bărbaţii lucrează cot la cot, dar vine un moment când femeile îşi întrerup cariera pentru creşterea copiilor, în timp ce bărbaţii continuă să progreseze în organizaţie. Decalajul devine şi mai mare la pensie (categoria de peste 65 de ani), datorită carierelor incomplete, problematică pentru care nu s-a găsit o soluţie în România”, explică Pârvu.

Sorin Faur, fondatorul Academiei de HR, susţine că diferenţele salariale sunt cauzate de natura „joburilor pe care le prestează tradiţional bărbaţii şi respectiv femeile, multe dintre ele lucrând în domenii mai slab plătite în general precum textile ori comerţ, sănătate, învăţământ sau asistenţă socială”.

Activităţile caracterizate prin grad pronunţat de „feminizare” al forţei de muncă salariate sunt cele de sănătate şi asistenţă socială (79,9% din numărul total al salariaţilor acestor activităţi sunt femei), învăţământ (71,9%), intermedieri financiare şi asigurări (70,4%), hoteluri şi restaurante (60,8%), conform INS.

Un alt motiv este reprezentat de diferenţele de experienţă în muncă, „în unele zone mai sărace din ţară, femeile având în mare măsură rolul de mamă şi gospodină, nu ajung la acelaşi nivel de experienţă precum bărbaţii”, susţine Faur.

„Deşi, tot conform statisticilor INS, femeile din România au un nivel de educaţie puţin mai mare decât cel al bărbaţilor (aproximativ 2-3% femei în plus faţă de bărbaţi care au studii terţiare – adică facultate şi peste), ponderea celor cu studii superioare este tot în domeniile mai slab plătite, precum învăţământ, în timp ce bărbaţii migrează către sectoarele mai tehnologice şi mai bine plătite”, argumentează Faur.

O altă cauză pentru diferenţele de plată este reprezentată de prejudecăţi, conform Mediafax.

„În SUA, femeile câştigă în medie cu până la 18% mai puţin decât un bărbat, însă dacă se normalizează statistica prin comparaţie unu-la-unu, nu doar în interiorul unui domeniu, ci şi în raport cu studiile, nivelul de pregătire şi experienţă, discrepanţa scade la 6%. Acei 6% se consideră că reprezintă realmente discrepanţa cauzată de gen. În Marea Britanie, ultimele statistici din 2016-2017 calculează această discrepanţă la 9,4% media naţională, cu variaţii importante în diverse părţi ale ţării şi după industrie. România nu face deci opinie separată din acest punct de vedere, ne situam cumva la mijloc între aceste valori”, spune Faur.