De ce forfetarul frânează creşterea PIB

Impozitul în sine nu este aplicat corect, întrucât, cu cât compania este mai mică, cu atât creşte procentajul pentru impozit. Chiar dacă a trecut un an de la introducerea lui, zilnic citim despre impozitul forfetar. Este discutabil dacă momentul introducerii unei taxe noi a fost potrivit, luând în considerare criza economică în care se află ţara. Totuşi, deşi impozitul este nou pentru România, în alte ţări este ceva obişnuit: un impozit minim în funcţie de mărimea şi v

Impozitul în sine nu este aplicat corect, întrucât, cu cât compania este mai mică, cu atât creşte procentajul pentru impozit.

Chiar dacă a trecut un an de la introducerea lui, zilnic citim despre impozitul forfetar. Este discutabil dacă momentul introducerii unei taxe noi a fost potrivit, luând în considerare criza economică în care se află ţara. Totuşi, deşi impozitul este nou pentru România, în alte ţări este ceva obişnuit: un impozit minim în funcţie de mărimea şi venitul unei companii.

În ţările cu taxe mici, de exemplu Elveţia, „impozitul pe capital“ pentru entităţile legale este obliga­toriu. Această taxă calculată pentru capitalul impozabil are o valoare medie de 0,35% şi variază în funcţie de localizarea sediului social pe teritoriul ţării respective. Acest impozit este obligatoriu, indiferent de profi­tul companiei. În România, luarea în calcul a mărimii capitalului nu repre­zintă însă o bază pentru taxarea veniturilor unei companii, întrucât există mul­te companii foarte mari cu un capi­tal foarte mic (cerinţa de capital minim pentru un „SRL“ – 200 lei). Dacă nu luăm în calcul baza de impozitare, există două diferenţe majore între România şi Elveţia, în ceea ce priveşte impozitul forfetar: pe de o parte, în România acesta se plăteşte trimestrial, în timp ce în Elveţia se plăteşte anual, iar pe de altă parte în România impozitul nu este egal pentru toate companiile, modul de calcul fiind diferit de abordarea elveţiană.

Prima diferenţă are impact asupra situaţiei lichidităţilor unei compa­nii din mediul economic actual, în care cash-ul primează. Prin urmare, im­plementarea unei taxe „adiţionale“ şi pla­ta ei trimestrială sunt inadecvate. Cu privire la cea de-a doua diferenţă, impozitul forfetar poate atinge, matematic vorbind, un prag procentual imens în cazul în care compania are, prin absurd, un venit de 0,1 lei, fiind de fapt invers proporţional cu venitul. În medie, impozitul reprezintă aproximativ 2,4% din venitul unei companii. Aşadar, impozitul în sine nu este aplicat corect, întrucât, cu cât compania este mai mică, cu atât creşte procentajul pentru impozit. Cum economiile locale se stabilizează în principal prin intermediul companiilor mici şi medii, diferenţele despre care am vorbit duc la înrăutăţirea situaţiei acestui sector, în loc de sprijinirea lui. Acest lucru va prelungi criza economică, pentru că firmele mici şi medii declanşează, datorită flexibilităţii lor, o creştere mai rapidă la începutul unui ciclu economic.

Conform acestor măsuri guvernamentale de criză, companiile respective vor prefera să îşi continue activitatea pe piaţa neagră. Astfel, statul nu va beneficia suficient de repede de rentabilitatea creşterii prin colectarea mai multor taxe, ceea ce ar trebui să fie preocuparea Guvernului. Măsuri simple împotriva acestui efect sunt fie retragerea imediată a impozitului, ceea ce ar putea aduce şi mai multe taxe la buget, fie ajustarea grilei astfel încât impozitul forfetar să nu mai fie principala grijă pentru companiile mici şi medii.

René Schöb, partener LeitnerLeitner