Reţelele din diaspora – de scoţieni, hughenoţi, evrei şi mulţi alţii – au constituit întotdeauna o forţă economică puternică. Aceste reţele nu doar trimit bani în țara de baștină, ci facilitează şi desfăşurarea unor afaceri transfrontaliere. Imigrația – scrie cotidianul american New York Times - a devenit un indicator de bază în ceea ce priveşte reluarea creşterii economice.
În lume se înregistrează 215 milioane de migranţi la prima generaţie: 3% din populaţia globului. Dacă ar fi o singură naţiune, ar fi puţin mai mare decât Brazilia. Sunt mai mulţi chinezi ce trăiesc în afara Chinei decât francezi în Franţa. Aproximativ 22 de milioane de indieni s‑au răspândit în toată lumea. Concentraţii mici ale unor grupuri etnice şi lingvistice au apărut mereu în locuri surprinzătoare – libanezi în vestul Africii, japonezi în Brazilia şi galezi în Patagonia, de pildă – dar acum au apărut unele noi, cum ar fi nativi din vestul Africii în sudul Chinei.
Iar comunicaţiile moderne fac din aceste reţele instrumente de business şi mai puternice. Aceste reţele accelerează și fluxul de informaţii: o mare parte din investiţiile directe în China trec prin filtrul diasporei chineze. Un studiu realizat la Harvard Business School arată că firmele americane ce au angajat mulţi chinezi se stabilesc mult mai uşor în China, fără să mai înfiinţeze o companie mixtă cu o firmă locală.
Până acum, ziarele au sugerat că între migrația și libera circulație a forței de muncă, pe de o parte, și creșterea rapidă a Vestului, pe de altă parte, nu ar putea exista decât o singură legătură: munca ieftină a străinilor (inclusiv contractele sezoniere) impulsionează productivitatea indigenilor( și prin extrapolare avântul economic, în general).
Subiectul era destul de sensibil chiar și în vremurile bune de odinioară. Furia împotriva străinilor se bazează de obicei pe două idei incompatibile: bugetele publice se golesc din cauză că atâţia migranţi solicită ajutoare sociale, iar deoarece aceştia sunt pregătiţi să muncească mai din greu pentru mai puţini bani, salariile celor de la baza piramidei vor scădea.
Dar un studiu recent realizat la Universitatea Duke a arătat că imigranţii, ce reprezintă o optime din populaţia SUA, au înfiinţat un sfert din firmele tehnologice şi de inginerie din această ţară. Şi, prin legăturile pe care le au cu pieţele emergente, diasporele ajută ţările bogate să se conecteze la economiile cu creştere rapidă. Aşadar, ţările bogate beneficiază de pe urma relaxării politicilor de imigraţie.
Specialiștii în economie avansează în vremurile mai puțin bune de acum, tot mai des, ideea unei influențe directe între tendința unei țări de limitare a intrării de noi imigranţi și evoluția economiei ei. Concret, cu cât o țară e mai restrictivă cu migranţii, ba chiar vrea să scape de cei deja existenţi (partidele antiimigraţioniste câştigă teren în Europa. Marea Britanie a fremătat la sfârșitul anului trecut din cauza unor probleme de control al frontierelor. În Statele Unite, Barack Obama a eşuat să reformeze legile imigraţiei aşa cum promisese, iar candidaţii republicani la preşedinţie vor mai degrabă să electrifice frontiera cu Mexicul decât să‑i educe pe copiii străinilor intraţi ilegal), cu atât lucrurile merg mai prost în economia țării respective.
Dincolo de dezbateri și teorii, criza economică a făcut să dispară milioane de locuri de muncă în ţările bogate, iar guvernele nu mai ezită să ia măsuri concrete de limitare a numărului permiselor de muncă pe care le acordă. Numai în ultimul an, în ciuda acordului Schengen, care permite libera circulaţie între 23 dintre cele 27 de ţări din UE, guvernul danez, cel francez şi cel italian au reintrodus controale la graniţe; inclusiv Australia şi Canada, pioniere ale sistemului „de punctaj“ care dă prioritate lucrătorilor calificaţi, au redus numărul permiselor de muncă, iar Malaiezia aproape că a oprit de tot eliberarea lor, în 2009.
Asia devine noul magnet
Și în timp ce Vestul nu mai este așa de binevoitor faţă de migranţi, Estul încearcă să-i atragă. China, care a fost închisă pentru forța de muncă din străinătate, oferă permise de rezidență specialiștilor, universitarilor și antreprenorilor. |n 2009, Shanghai a înregistrat 100.000 de străini și tot cam pe-atâția au fost atrași – din Europa, Orientul Mijlociu și Africa – și în portul Guangzhou. S-au înmulțit străinii, din 2007 încoace, și în Coreea de Sud, acum foarte dornică să atragă în special absolvenți de universități americane.
Apropo de americani, în timp ce farmecul țării ” tuturor posibilităților” păleşte (în SUA, care a mereu cel mai mare magnet pentru imigranţi, atât imigraţia legală, cât şi cea ilegală s-au redus), China devine destinaţia favorită pentru mulţi lucrători. Potrivit statisticilor chineze publicate de NYT, în Shanghai erau anul trecut 143.000 de străini cu viză de lucru, dar numărul real al lor este mai mare având în vedere că există alţi asiatici veniţi ilegal și mii de occidentali cu vize de turism. În topul expatriaţilor rezidenţi în China sunt sud-coreenii (121.000), urmaţi de americani (71.000) şi japonezi (66.000).