Irlanda a înregistrat anul trecut o creştere record a numărului de angajaţi din economie, în principal pe seama imigranţilor din Europa de Est, inclusiv din România. Dar care sunt motivele pentru care joburile din Irlanda au devenit poate cele mai vânate din Europa?

Statisticile arată că Irlanda practică unul dintre cele mai ridicate niveluri de salarizare din Uniunea Europeană. Acest lucru este suficient pentru a încuraja creşterea valului de imigranţi dinspre România şi Bulgaria, aflate la polul opus al salarizării. Guvernul irlandez a luat o serie de măsuri pentru a menţine permisele de muncă în cazul românilor şi bulgarilor în primul lor an de angajare, dar numai pentru un salariu minim brut de 30.000 euro/an, ceea ce reprezintă mai mult decât salariul minim pe economia irlandeză.
Poate fi aceasta o încurajare a creşterii salariilor imigranţilor sau o descurajare a angajatorilor de a mai recruta „stranieri“, din dorinţa de a reduce fenomenul migraţiei? În presa de la Dublin, a apărut recent un articol despre una dintre companiile de consultanţă contabilă din aşa-numitul grup „Big Four“. Acesta se referea la faptul că unii dintre angajaţii non-irlandezi, de origine indiană, au fost încadraţi sub acest nivel, ceea ce a atras penalizări pentru compania în cauză.

Comunitatea poate garanta pentru un imigrant

Raportul dintre salariu şi costul traiului zilnic nu îţi oferă prea multă satisfacţie, întrucât Irlanda se situează printre cele mai scumpe ţări din UE; comparativ cu Germania, de exemplu, preţurile sunt duble atât la alimente, cât şi la case şi maşini. Aşa că de câştigat ar avea numai imigranţii care vin temporar, economisesc, şi apoi se reîntorc în ţara de origine. Pentru cei care doresc să rămână definitiv aici, este dificil: există cheltuieli pe care un irlandez de rând le face cu seninătate, pe când un imigrant îşi calculează cent cu cent venitul, pentru a-i ajunge de pe o lună pe cealaltă.

Pe de altă parte, cu cât ai vechime mai mare în Irlanda şi la locul de muncă şi devii mai calificat, eşti promovat la locul de muncă sau îţi găseşti un job foarte bine plătit (mai ales dacă ai nivel universitar de pregătire), cu atât îţi creşte şi nivelul de trai. În Irlanda este extrem de important să dovedeşti că eşti un cetăţean de încredere în cadrul comunităţii în care trăieşti (fie la oraş, fie la sat) şi să ai contacte printre irlandezi care să poată garanta şi că eşti un foarte bun angajat la locul de muncă.

Dilema irlandezilor: un job sigur sau unul temporar

Pentru anul 2007 se are în vedere mărirea cu 200% a numărului de inspectori ai muncii care vor verifica, pe întregul teritoriu al ţării, modul în care se vor aplica de către angajatori noile reglementări privind încadrarea non-naţionalilor cu permise de muncă. În ultimul an, s-a constatat o creştere a numărului de angajaţi imigranţi care s-au înscris în sindicate pentru a le fi apărat dreptul la un salariu cel puţin minim pe economie, dreptul la protecţia împotriva accidentelor de muncă, dreptul de a fi ferit de acte de discriminare etc. Acest fenomen a făcut să apară în presă diferite articole despre anumiţi angajatori, în special cei din industria cultivării ciupercilor, care îşi plăteau lucrătorii (mai ales lituanieni) chiar şi cu jumătate din salariul minim pe economie.

În ultimii opt ani, numărul angajaţilor din economie a crescut cu peste 500 de mii de persoane, ajungând în prezent la peste două milioane, la o populaţie totală de 4,2 milioane de locuitori. Acest lucru se datorează şi creşterii explozive a numărului de imigranţi, în special din cele zece ţări care au aderat la UE în 2004, polonezii fiind de departe cea mai reprezentată minoritate din Irlanda.
În acest moment, imigranţii reprezintă 10% din forţa de muncă din Irlanda, având o spectaculoasă contribuţie la creşterea şi dezvoltarea economică a acestei ţări. În anul 2004, Irlanda a înregistrat o creştere a ratei productivităţii care o plasează pe locul doi în UE (în termeni de productivitate pe ora lucrată). În 2005, PIB per capita în Irlanda s-a situat la 33.340 de euro (faţă de 31.114 de euro în 2004), ceea ce reprezintă o depăşire cu 40% a mediei UE25.

Astfel, Irlanda a devenit a doua ţară membră a UE, după Luxemburg, la acest indicator al prosperităţii. Tocmai acest avânt i-a atras denumirea de „tigrul celtic“.

În prezent, Irlanda are cea mai scăzută rată a şomajului dintre ţările UE, în pofida anunţurilor privind noi şi noi restructurări şi disponibilizări, de ordinul a sute de angajaţi, din cadrul unora dintre cele mai mari companii, unele multinaţionale. Deunăzi, într-unul din ziare se vorbea despre o angajată care fusese disponibilizată după 24 de ani de vechime la acelaşi loc de muncă, cu un credit ipotecar de achitat şi cu copii adolescenţi de ale căror studii trebuia să se ocupe. Alţii au neşansa să prindă şi două disponibilizări în carieră. Poate şi de aceea foarte mulţi irlandezi tind să îşi dea demisia de la actualul loc de muncă, după ce au strâns o anumită sumă de bani, astfel încât să-şi înceapă propria afacere sau „să se înscrie“ la joburi temporare, în calitate de free-lanceri. De exemplu, meseriile de spălător de geamuri sau de maşini, cea de şofer pe tractor sau taximetria pot aduce un venit garantat.
Unii irlandezi aleg să urmeze un curs scurt de recalificare (numit şi further education training), de exemplu, în construcţii, sector care a luat un avânt puternic în ultimii ani.

Oricum, tendinţa marilor companii este, probabil, aceea de scădere a numărului personalului cu calificări de „entry-level“, în favoarea celui cu calificări superioare. Totuşi, nu poţi derula un business de proporţii dacă nu ai şi o linie de producţie, angajaţi operativi pentru joburi de execuţie „lowskilled“ (cu calificare scăzută), ceea ce te poate duce cu gândul că firmele de calibru s-ar reorienta în acest scop către piaţa mult mai ieftină a forţei de muncă non-naţionale din Irlanda. Cert este că fenomenul restructurărilor de proporţii la companii lider de piaţă este prezent. Acest lucru te face să te întrebi dacă merită să te angajezi în Irlanda în companii mari (tendinţa firească în România) sau să te orientezi către firmele mici şi mijlocii sau, şi mai bine, către cariera de „vânător“ de joburi temporare.
Anul trecut, cele mai multe angajări au fost consemnate în sectoarele construcţii (în special rezidenţiale), retail, sănătate, educaţie, financiar, administrativ, apărare, în timp ce sectorul producţiei a înregistrat o scădere.

Ceaiul de la ora 10:00 este dreptul sfânt al angajaţilor

Iată câteva diferenţe dintre contractele de muncă româneşti şi cele irlandeze: pe când în România angajatorul îţi plăteşte nu doar asigurările sociale, ci şi de sănătate şi pensie, în Irlanda angajatorul este obligat să îţi plătească numai asigurările sociale, astfel că angajatul trebuie să scoată bani din propriul său buzunar (şi destul de mulţi) dacă doreşte asigurare medicală sau o pensie la sfârşit de carieră.
Un alt avantaj al angajatului din România este durata concediului maternal, care în Irlanda era, anii trecuţi, de circa patru luni şi jumătate. Concediul paternal este mai scurt şi, lucru important, neremunerat.

Şi totuşi, planurile de dezvoltare pe următorii ani pun foarte mult accent pe dezvoltarea condiţiilor şi avantajelor la locul de muncă. Sunt companii care au ajuns să ofere angajaţilor şedinţe de yoga, biliard în pauze, excursii în străinătate la hoteluri de cinci stele (pentru un departament întreg!). Laptopul, maşina şi cantina gratuită în pachetul salarial sunt facilităţi obişnuite în Irlanda. Pauzele de masă sunt respectate cu stricteţe: ceaiul de la ora 10:00, de circa 30 de minute, precum şi masa de prânz de la ora 13:00, care poate dura până la o oră; cuvintele „overtime“ sau munca în „Bank Holiday-uri“ (zile naţionale libere sau sărbători) nu sunt cunoscute decât poate numai de către angajaţii non-irlandezi, care de fiecare dată se prezintă la serviciu (în locul angajaţilor autohtoni), în special în domeniul alimentar, sănătate, agricultură etc. Programul de lucru este 9:00-17:00, fără pauzele de masă.

În ceea ce priveşte posturile cu înalt nivel de calificare şi specializare, acestea sunt în mare număr ocupate de non-naţionali, în condiţiile în care specialiştii irlandezi se orientează spre pieţe mai competitive, precum SUA şi Australia. Irlanda îşi datorează actuala dezvoltare socio-economică ultimilor zece ani. Înainte de revirimentul economic, o mare parte din populaţie a ales să emigreze în Marea Britanie şi SUA. Unii s-au reîntors şi au investit în ţara natală.

Acum, acelaşi fenomen se înregistrează în rândul absolvenţilor de universităţi, care caută un standard profesional mai ridicat. Analizele companiei de resurse umane Total Business Consultant relevă faptul că mulţi dintre aceştia îşi iau joburi sezoniere sau part-time sub nivelul lor de calificare (de exemplu, un student la inginerie aviatică, pe timpul vacanţei de vară, strânge bani adunând baloţi de paie de pe câmp sau spălând maşini în benzinării), pentru a-şi putea achita taxele foarte mari de facultate/colegiu.
De altfel, costurile ridicate practicate de instituţiile de învăţământ superior descurajează tinerii care ar dori să urmeze o facultate, mulţi dintre ei preferând să continue să muncească. Există pe piaţa muncii acele joburi de „apprentice“ (ucenic), cu un anumit salariu, sub cel minim pe economie (stabilit la 8,30 euro net/oră în anul 2007).

Aceste slujbe trebuie urmate timp de patru ani, după care tânărul obţine o anumită calificare. Intervine, desigur, şi sentimentul de independenţă financiară, şi dorinţa de a-şi întemeia de timpuriu o familie, care fac ca rândurile studenţilor din învăţământul superior să se rărească.

Însă forţa de muncă non-irlandeză cu studii şi calificări superioare este gata să acopere aceste lipsuri în momentul în care pe piaţă apar oferte de locuri de muncă foarte calificate. De exemplu, arareori poţi vedea pe culoarele unui spital de provincie un medic irlandez, în schimb vei vedea aproape exclusiv medici din ţări precum India sau Nigeria, care au o excelentă pregătire şi ţinută profesională. De asemenea, dacă vrei să îţi cumperi un laptop sau pachete software, vei descoperi din nou că majoritatea agenţilor de vânzări de produse IT din magazin sunt de naţionalitate indiană, tineri care vorbesc engleza fluent şi sunt foarte bine pregătiţi profesional.

În ceea ce priveşte activitatea firmelor de resurse umane şi recrutare, multe dintre acestea sunt specializate strict pe un anumit segment (de exemplu, recrutează numai personal specializat în vânzări). Mai există şi firmele de leasing de personal, profilate, în general, pe ofertele de slujbe care presupun calificări medii sau chiar sub medie. Candidaţii acestora sunt, de fapt, angajaţi cu contract de muncă, iar angajatorul îi „închiriază“ temporar, plătind către agenţie o anumită sumă, din care candidatul îşi primeşte salariul lunar, iar agenţia îşi reţine comisionul.

Un alt fenomen înregistrat este acela că mamele sunt nevoite să rămână în afara câmpului muncii mult timp, cel puţin patru-cinci ani, din cauza lipsei de creşe şi grădiniţe. Nu există decât grădiniţe private cu program redus, cu taxe mari, iar angajarea unui baby-sitter este foarte costisitoare.
Un alt aspect interesant este faptul că statul a dezvoltat o reţea numită „Citizen Information Centers“ (centre de informare în domeniul forţei de muncă), unde se oferă informaţii gratuite despre orice tip de slujbă, precum şi consultanţă în probleme juridice sau legate de îngrijirea copilului.
Contrar prejudecăţilor, imaginea angajaţilor români pe piaţa irlandeză este bună, datorită educaţiei lor, de cele mai multe ori de nivel universitar, datorită faptului că sunt disciplinaţi, responsabili, temperaţi şi nu creează conflicte la locul de muncă sau în sânul comunităţii irlandeze. Ei sunt adesea confundaţi de către irlandezul de rând cu imigranţii de origine lituaniană, letoniană sau poloneză. 

33.340 de euro
a fost, în 2005, valoarea produsului intern brut per capita în Irlanda, cu 40% peste media din UE 25

17,78 euro/oră
a fost, în decembrie 2006, câştigul mediu al angajaţilor din sectorul de construcţii din Irlanda, în creştere cu 1,7% faţă de decembrie 2005

15,41 euro/oră
a fost, în decembrie 2006, câştigul mediu al angajaţilor din industrie, comparativ cu 14,63 euro/oră în luna similară a anului 2005